Electroterapie (TENS, curenți diadinamici, galvanizare)

1. Ce este electroterapia — definiție și clasificare

Electroterapia (cunoscută internațional ca electrotherapy, electrical stimulation sau physiotherapy with electrical currents) reprezintă un grup de proceduri de fizioterapie care folosesc curenți electrici de joasă, medie și înaltă frecvență pentru efect antalgic, miorelaxant, antiinflamator, trofic și de stimulare neuromusculară, în patologia neuro-musculo-scheletală. Este una dintre cele mai folosite modalități de fizioterapie în secțiile de recuperare medicală, balneologie și ortopedie ambulatorie din întreaga lume.

Clasificarea modalităților de electroterapie (acceptată de World Confederation for Physical Therapy — WCPT și American Physical Therapy Association — APTA):

• TENS (Transcutaneous Electrical Nerve Stimulation) — curent pulsat de joasă frecvență (1-150 Hz), aplicat prin electrozi cutanați pentru efect analgezic prin teoria portă (frecvențe înalte 50-100 Hz) și prin eliberarea endorfinelor (frecvențe joase 1-10 Hz).
• Curenți diadinamici (Bernard) — curenți redresați de joasă frecvență (50-100 Hz) cu modulații specifice (MF — monofazic fix, DF — difazic fix, CP — curent perioadă, LP — perioadă lungă), efect analgezic profund și miorelaxant.
• Galvanizare — curent continuu de intensitate mică (până la 30 mA), efect trofic, antiinflamator, vasodilatator, și ca vehicul pentru ionoforeză (introducerea transdermică a medicamentelor — calciu, iod, novocaină, vitamină B12, lidocaină).
• Curenți interferențiali (frecvențe medii 4000 Hz cu interferență la 1-200 Hz în țesut) — efect analgezic profund cu disconfort cutanat redus.
• NMES (Neuromuscular Electrical Stimulation) — frecvențe specifice (30-50 Hz) pentru contracție musculară controlată, prevenirea atrofiei post-imobilizare și post-leziune nervoasă.
• FES (Functional Electrical Stimulation) — variantă avansată a NMES pentru asistența mișcărilor funcționale la pacienții cu sechele neurologice (post-AVC, traumatism medular).
• Ultrasunete terapeutice — formal nu sunt „curent electric", dar grupate clasic în electroterapie; frecvențe 1-3 MHz pentru efect termic profund și mecanic (cavitație controlată).

Conform Cochrane Reviews și ghidurilor NICE, electroterapia are nivel de evidență B-C pentru lombalgia cronică, B pentru osteoartrita genunchiului, B pentru neuropatia diabetică dureroasă (TENS), C pentru cervicalgie cronică. Este folosită ca terapie complementară, integrată în programe de recuperare structurate, NU ca terapie izolată unică.

2. Cum funcționează — mecanisme de acțiune

Electroterapia acționează prin mai multe mecanisme, în funcție de tipul de curent și parametrii folosiți:

Mecanism analgezic

Teoria portă a durerii (Melzack și Wall, 1965) explică efectul TENS de înaltă frecvență (50-100 Hz): curentul stimulează fibrele nervoase mielinizate Aβ (cu prag de stimulare scăzut), care la nivelul cornului dorsal medular blochează transmisia impulsurilor nociceptive provenite din fibrele subțiri C și Aδ. Rezultatul este analgezia rapidă (debut în 5-10 minute) cu durată scurtă (durează 30-60 minute post-procedură).

Frecvențele joase (1-10 Hz, TENS de tip „acupuncture-like") stimulează eliberarea endogenă de endorfine, encefaline și dinorfine din sistemul nervos central. Analgezia are debut mai lent (30-60 minute) dar durată mai lungă (durează 4-8 ore post-procedură). Este antagonizată de naloxonă (confirmă mecanismul opioid).

Curenții diadinamici combină efectele celor două mecanisme prin modulații specifice.

Mecanism miorelaxant și antispastic

Aplicarea de curent pe musculatura spastică (în special pe agonist, cu efect reflex pe antagonist) reduce tonusul muscular crescut. Util la pacienții post-AVC cu hemipareză spastică, la pacienții cu spasticitate paravertebrală în lombalgia acută, la pacienții cu spasme musculare post-traumatice.

Mecanism trofic și antiinflamator

Galvanizarea (curent continuu de joasă intensitate) produce vasodilatație locală prin efect direct asupra mușchilor netezi vasculari și prin reflexe vegetative. Ameliorează aportul de oxigen și nutrienți, accelerează clearance-ul metaboliților inflamatori. Curentul galvanic mai are efect direct asupra membranei celulare (modulează permeabilitatea ionică).

Ionoforeza (iontophoresis)

Curentul galvanic introduce ioni medicamentoși prin piele (la electrodul cu aceeași polaritate cu ionul). Aplicații clinice: calciu (Ca²⁺ la anod) pentru epicondilita laterală, iod (I⁻ la catod) pentru cicatricile post-arsuri, lidocaină pentru durere localizată, novocaină pentru zonalgii, dexametazonă (în țări unde este permisă această cale de administrare) pentru inflamații articulare superficiale.

Mecanism de stimulare neuromusculară (NMES)

Curentul pulsat la frecvențe 30-50 Hz produce contracție musculară prin depolarizarea fibrelor motorii. Folosit pentru prevenirea atrofiei la pacienții imobilizați (post-fractură, post-AVC), pentru re-educarea musculară post-leziune nervoasă, pentru întărirea musculaturii cuadricepsului post-protezare de genunchi.

3. Indicații medicale — pentru cine este recomandată

Durere musculo-scheletală cronică

• Lombalgia cronică non-specifică (sub 12 săptămâni — efect bun; peste 6 luni — efect modest).
• Cervicalgia cronică, dorsalgia cronică.
• Reumatism degenerativ — osteoartrită (genunchi, șold), spondiloze.
• Hernii discale lombare și cervicale (după faza acută — peste 4-6 săptămâni de la debut).
• Fibromialgia (terapie complementară).
• Periartrite scapulo-humerale, epicondilite, tendinite, bursite cronice.

Neurologie

• Neuropatii periferice — diabetică, post-herpetică (după zona zoster), traumatică.
• Sindrom de tunel carpian și alte sindroame compresive periferice.
• Nevralgia post-herpetică, nevralgia trigeminală (terapie complementară).
• Sechele post-AVC cu spasticitate și pareză (NMES și FES pentru recuperare motorie).
• Paralizii periferice — Bell, plex brahial, sciatic (NMES pentru prevenirea atrofiei).

Ortopedie și traumatologie

• Recuperare post-traumatică (entorse, distensii musculare, contuzii).
• Recuperare post-operatorie ortopedică (proteză genunchi, șold, umăr; ligamentoplastii; artroscopii).
• Atrofie musculară post-imobilizare (NMES pentru cuadricep, biceps, deltoid).

Alte aplicații

• Cefalee tensională cronică (TENS pe trapez și suboccipital).
• Durerea post-operatorie (terapie complementară, reducerea consumului de opioizi).
• Incontinența urinară de stres (NMES pe musculatura planșeului pelvin).
• Edem cronic limfatic (asociere cu presoterapie).

4. Contraindicații absolute și relative

Conform protocoalelor American Physical Therapy Association (APTA) și ghidurilor europene:

• Pacemaker cardiac, defibrilator implantabil, neurostimulatoare, alte dispozitive electronice implantate — interferență electromagnetică cu funcționarea dispozitivului. Aplicații extrem de departe de torace pot fi acceptate, dar necesită consult cardiologic.
• Sarcină (orice trimestru — contraindicație absolută pentru aplicații abdomino-pelvine; aplicațiile limb sunt acceptate cu precauție și acord obstetrician).
• Tromboflebită activă, tromboembolism recent — risc de detașare a trombului prin contracția musculară indusă.
• Leziuni cutanate active, infecții, dermatoze evolutive pe zona de aplicație — risc de agravare și diseminare.
• Cancere active în zona de aplicație — risc teoretic de stimulare a creșterii tumorale prin vasodilatație și modificări metabolice locale.
• Epilepsie necontrolată, în special pentru aplicații cefalice — risc de declanșare a crizei.
• Pacienți cu tulburări severe de sensibilitate cutanată (neuropatii severe, pareze cu anestezie) — risc de arsură nedetectată sub electrod.
• Aritmii severe necontrolate — pentru aplicații toracice.
• Hipersensibilitate la curent electric (rar, dar descris).
• Cooperare insuficientă (pacienți cu demență severă, copii foarte mici fără posibilitate de comunicare a senzației).

Contraindicații relative (necesită evaluare individuală): pacienți pe anticoagulante orale (acceptați cu monitorizare INR), pacienți cu diabet zaharat (atenție la pielea diabetică), pacienți cu plăci de osteosinteză interne (acceptați după consolidare radiologică, cu evitarea trecerii curentului prin metal), pacienți cu implanturi articulare metalice (acceptați; curentul ocolește metalul).

5. Cum se desfășoară o ședință tipică

Programul de electroterapie începe cu evaluarea fizioterapeutică (anamneză, examen clinic, evaluarea durerii pe scor VAS, evaluarea funcțională, identificarea zonelor de aplicație). Se stabilește protocolul: tipul de curent, parametrii (intensitate, frecvență, durata pulsului), poziția electrozilor, durata ședinței, frecvența ședințelor pe săptămână.

Ședința propriu-zisă: pacientul este așezat confortabil (decubit dorsal sau lateral, în funcție de zona țintă). Zona de aplicație este expusă și curățată (apă cu săpun, uscare; eventual îndepărtarea părului pentru contact optim). Electrozii (din silicon conductiv cu gel sau autoadezivi) sunt aplicați pe zona indicată cu fixare elastică (pentru cei din silicon) sau direct cu adeziv.

Plasarea electrozilor variază în funcție de aplicație: pentru TENS analgezic — electrozi pe zona dureroasă (aplicație locală) sau pe dermatomul corespunzător (aplicație segmentară); pentru NMES — pe motor point al mușchiului țintă; pentru ionoforeză — electrodul cu medicament pe zona țintă, electrodul indiferent la distanță.

Pornirea curentului se face cu intensitate 0, crescând treptat până la senzația de „furnicătură intensă dar nedureroasă" (pentru TENS) sau până la contracție musculară vizibilă fără durere (pentru NMES). Intensitatea se ajustează pe parcursul ședinței (pacientul se obișnuiește cu stimulul — fenomenul de habituare).

Durata ședinței:

• TENS: 20-30 minute, până la 60 minute pentru durere cronică severă.
• Curenți diadinamici: 6-12 minute (cu modulații pre-setate).
• Galvanizare: 10-20 minute.
• Ionoforeză: 15-20 minute.
• NMES: 15-30 minute (cu cicluri activitate-pauză adaptate pacientului).
• Curenți interferențiali: 15-25 minute.

După ședință, electrozii sunt îndepărtați, pielea este inspectată (rar — eritem ușor sub electrod, care dispare în 30-60 minute), pacientul rămâne 5-10 minute în repaus.

Frecvența: 3-5 ședințe/săptămână pentru patologii acute și subacute (durată totală a curei 2-3 săptămâni); 2-3 ședințe/săptămână pentru patologii cronice (cură de 4-6 săptămâni). Pentru pacienții cu durere cronică severă, TENS poate fi prescris pentru folosire la domiciliu (dispozitive portabile, aplicare zilnică multiplă).

Evaluare la fiecare 4-5 ședințe (durere VAS, funcție, calitate viață) pentru ajustarea parametrilor sau modificarea protocolului.

6. Beneficii dovedite științific

Pentru lombalgia cronică, meta-analiza din Cochrane Database of Systematic Reviews 2020 (peste 25 studii randomizate) arată că TENS reduce durerea (VAS) cu 15-25% pe termen scurt (sub 6 săptămâni), comparativ cu placebo. Efectul pe termen mediu și lung (peste 3 luni) este modest și inconsistent. TENS este recomandat ca terapie complementară, integrată în program de recuperare.

Pentru osteoartrita genunchiului, meta-analiza din BMJ Open documentează reducerea durerii (VAS) cu 20-35% și ameliorarea funcției (WOMAC) cu 15-25% după 4-6 săptămâni de TENS aplicat 3-5 ședințe/săptămână. Efectul este sinergic cu kinetoterapia.

Pentru neuropatia diabetică dureroasă, meta-analiza din Diabetes Care arată că TENS reduce durerea neuropatică (VAS) cu 25-40% după 4 săptămâni de aplicații zilnice (30-60 min/zi), efectul fiind comparabil cu pregabalin sau duloxetin în doze terapeutice, dar fără efectele adverse sistemice.

Pentru durerea post-operatorie, studii publicate în Anesthesia & Analgesia documentează reducerea consumului de opioide post-protezare de genunchi (cu 30-40%) și ameliorarea scorului de satisfacție al pacienților, prin aplicarea TENS în primele 24-48 ore post-operator. Avantaj: lipsa efectelor adverse de tip greață, vărsături, depresie respiratorie (specifice opioidelor).

Pentru recuperarea post-AVC cu hemipareză, studii din Stroke arată că NMES și FES aplicate pe musculatura paretică (dorsiflexori ai piciorului, extensori ai antebrațului) ameliorează forța musculară, viteza de mers și amplitudinea mișcărilor active la 12-24 săptămâni de tratament în faza subacută.

Pentru incontinența urinară de stres feminină, NMES aplicată pe planșeul pelvin (vaginal sau perineal) ameliorează simptomele cu 40-60% și reduce frecvența pierderilor cu 50-70% după 8-12 săptămâni de tratament, conform studiilor publicate în International Urogynecology Journal.

7. Combinare cu alte terapii

• Electroterapie + kinetoterapie — sinergie maximă în recuperarea musculo-scheletală. Programul standard: TENS pre-ședință (analgezie), NMES post-ședință (consolidarea contracției voluntare), ședință de kinetoterapie între.
• Electroterapie + ultrasunete terapeutice — programe alternate în aceeași zi sau pe parcursul săptămânii.
• Electroterapie + termoterapie (parafină, infraroșii, comprese calde) — combinație clasică în patologia reumatologică cronică.
• Electroterapie + magnetoterapie — efecte complementare în neuropatii și sechele post-traumatice.
• Electroterapie + masaj terapeutic — pentru sindroame miofasciale și fibromialgie.
• Electroterapie + balneoterapie — în stațiunile balneare, programul include alternarea electroterapiei cu băi minerale și hidrokinetoterapie.
• Electroterapie + tratament medicamentos analgezic — TENS reduce necesarul de analgezice (NSAID, opioizi).
• TENS la domiciliu — dispozitive portabile prescrise medical pentru pacienții cu durere cronică, aplicații zilnice multiple, eficacitate dovedită.

8. Centre și unități cu profil de electroterapie în România

Electroterapia este disponibilă pe scară largă în România, fiind una dintre cele mai răspândite modalități de fizioterapie. Locațiile principale:

• Secțiile de recuperare medicală și balneologie ale spitalelor publice — toate spitalele județene și clinicile universitare au secții de fizioterapie cu aparate de electroterapie multifuncționale.
• Cabinete de fizioterapie ambulatorii (publice și private) — toate orașele și majoritatea orașelor mici au cabinete cu autorizație pentru proceduri de electroterapie.
• Stațiunile balneare — toate stațiunile cu profil reumatologic și ortopedic (Felix, Călimănești, Govora, Olănești, Techirghiol, Eforie, Băile Herculane, Slănic Moldova) oferă electroterapie ca parte a programului balnear.
• Spitalele cu specific ortopedic și de medicină sportivă — pentru recuperarea post-protezare și post-traumatică.

Pentru pacienții asigurați social, electroterapia este decontată prin CNAS pe baza biletului de trimitere de la medicul specialist (recuperare medicală, ortoped, neurolog, reumatolog) sau de la medicul de familie. Numărul de ședințe decontate variază în funcție de patologie și de contractul casei județene de asigurări (uzual 6-10 ședințe per serie).

IngesT prezintă informații generale despre electroterapie fără recomandări comerciale specifice. Alegerea unității se face cu medicul curant, în funcție de patologia documentată, accesibilitatea geografică și disponibilitatea aparaturii necesare. Calitatea procedurii depinde de: certificarea fizioterapeutului (formare specifică în electroterapie), certificarea CE a aparatelor (verificare periodică), igiena strictă (curățarea și dezinfectarea electrozilor între pacienți), monitorizarea pacientului pe parcursul ședinței, raportarea efectelor adverse.

9. Mituri vs realitate

• MIT: „Electroterapia este periculoasă — curentul electric poate șoca sau electrocuta pacientul." REALITATE: Aparatele moderne de electroterapie folosesc curenți de intensitate mică (sub 100 mA, de obicei 5-30 mA), izolate galvanic de rețeaua electrică, cu sisteme de siguranță multiple (limitare automată a intensității, întrerupere la detectarea anomaliilor). Riscul de electrocutare este practic zero când aparatele sunt certificate și folosite conform protocolului. Riscurile reale sunt minore: eritem cutanat tranzitor sub electrod (dispare în 30 min), iritație cutanată la pacienții cu piele foarte sensibilă (prevenită prin gel hipoalergic).
• MIT: „Cu cât intensitatea curentului este mai mare, cu atât efectul este mai bun." REALITATE: Efectul terapeutic optim se obține la intensitatea care produce senzația de „furnicătură intensă dar nedureroasă" (pentru TENS) sau contracție musculară vizibilă fără durere (pentru NMES). Intensitatea exagerată produce disconfort, contracții musculare dureroase, iritație cutanată, fără beneficiu terapeutic suplimentar.
• MIT: „TENS și acupunctura sunt aceleași — ambele folosesc puncte pe piele." REALITATE: Sunt fundamental diferite. Acupunctura folosește ace fine inserate la profunzimi precise (5-20 mm) în puncte tradiționale chinezești. TENS folosește electrozi de suprafață cu curent electric pulsat. Există o variantă numită „TENS de tip acupuncture" (frecvențe joase) care imită unele efecte ale acupuncturii prin stimularea eliberării endorfinelor, dar mecanismul de aplicare este diferit.
• MIT: „Electroterapia înlocuiește kinetoterapia." REALITATE: Sunt complementare, NU substituibile. Electroterapia oferă analgezie, miorelaxare, prevenirea atrofiei; kinetoterapia restaurează amplitudinea articulară, forța musculară voluntară, coordinarea, capacitatea funcțională. Programul optim include ambele modalități în secvențe specifice.
• MIT: „Pacienții cu proteză metalică nu pot face electroterapie." REALITATE: Pacienții cu proteze articulare moderne (titan, cobalt-crom) pot face electroterapie cu adaptări simple — electrozii se plasează astfel încât curentul să nu treacă prin proteza metalică (alegerea poziției). Excepțiile sunt pacienții cu pacemaker, defibrilator, neurostimulatoare (dispozitive electronice active) — pentru aceștia, electroterapia clasică este contraindicată în majoritatea cazurilor.

10. Întrebări frecvente despre electroterapie

Câte ședințe de electroterapie sunt necesare pentru rezultate?

Numărul de ședințe depinde de tipul de patologie, severitate și răspunsul individual. Pentru durerea acută (lombalgia acută, entorsa cu durere intensă, durerea post-traumatică), o serie scurtă de 6-10 ședințe (3-5 ședințe/săptămână pe parcursul a 2-3 săptămâni) este de obicei suficientă pentru ameliorare semnificativă. Pentru durerea cronică (lombalgia cronică, osteoartrita genunchiului, fibromialgia, neuropatia diabetică dureroasă), seriile de 10-15 ședințe sunt standardul, repetabile la fiecare 3-6 luni în funcție de necesitate. Conform Cochrane Reviews, ameliorările clinice (reducerea VAS cu peste 30%) sunt detectabile după 4-6 ședințe; consolidarea efectului necesită 8-12 ședințe. Pentru recuperarea neuromusculară (post-AVC cu hemipareză, prevenirea atrofiei post-imobilizare, întărirea cuadricepsului post-protezare), programele de NMES sunt prelungite — 20-40 ședințe pe parcursul a 6-12 săptămâni, cu evaluare periodică a forței musculare. Pentru ionoforeză (introducerea de medicament prin piele), serii de 6-10 aplicații sunt standardul. Pentru TENS la domiciliu (cu dispozitiv portabil prescris medical), aplicațiile pot fi zilnice multiple (3-5/zi, câte 30-60 min) pe perioade prelungite (luni, ani), cu evaluare medicală periodică. Important: dacă după 6-8 ședințe nu se observă nicio ameliorare, protocolul trebuie revizuit (tipul de curent, parametri, poziția electrozilor) sau electroterapia este înlocuită cu alte modalități.

Există vreun risc de electrocutare în timpul ședinței?

Riscul este practic zero pentru aparatele moderne certificate CE și folosite conform protocolului. Aparatele de electroterapie folosesc curenți de intensitate mică (5-100 mA, de obicei 10-30 mA pentru TENS și 20-80 mA pentru NMES), izolate galvanic complet de rețeaua electrică (220V), cu sisteme de siguranță multiple: limitarea automată a intensității maxime, întrerupere la detectarea anomaliilor (variații bruște de impedanță), monitorizare continuă a parametrilor de ieșire. Conform reglementărilor europene (Directiva 2017/745 Medical Devices Regulation), aparatele de electroterapie sunt clasificate ca dispozitive medicale clasa IIa cu certificare CE obligatorie, cu verificări tehnice periodice (anual sau bianual). Riscul real este de iritație cutanată ușoară sub electrod (eritem tranzitor, arsură minoră în cazurile rare de plasare greșită a electrodului pe piele foarte sensibilă sau deshidratată). Pentru pacienții cu pacemaker, defibrilator implantabil, neurostimulatoare, pompe de insulină externe — există risc de interferență cu dispozitivul (electroterapia clasică este contraindicată în majoritatea cazurilor). Pentru pacienții pe anticoagulante orale, risc minor de hematoame sub electrod (prevenit prin verificarea INR și plasarea atentă a electrozilor). Pentru pacienții cu tulburări de sensibilitate cutanată severă (neuropatii periferice, pareze) — risc de arsură nedetectată sub electrod (prevenit prin testarea sensibilității înainte de aplicare și monitorizare vizuală pe parcursul ședinței).

Pot face electroterapie acasă cu un dispozitiv TENS portabil?

Da, dar numai cu prescripție medicală și după demonstrația tehnicii de aplicare. Dispozitivele TENS portabile (dimensiunea unui telefon mobil, cu electrozi autoadezivi) sunt indicate pentru pacienții cu durere cronică care au răspuns favorabil la TENS în cabinet și care necesită aplicații zilnice multiple pentru control optim al simptomelor. Indicațiile principale pentru TENS la domiciliu: lombalgia cronică (peste 12 săptămâni), cervicalgia cronică, neuropatii periferice dureroase (diabetică, post-herpetică), fibromialgia, artroza dureroasă, durerea cronică post-operatorie persistentă. Prescripția se face de medicul recuperator, neurolog, reumatolog sau medic de familie cu experiență în managementul durerii cronice. Demonstrația în cabinet (de către fizioterapeut) acoperă: alegerea programului (frecvență, durată puls), plasarea corectă a electrozilor (pe zona dureroasă sau pe dermatomul corespunzător), ajustarea intensității la pragul senzitiv optim, frecvența recomandată (de obicei 3-5 aplicații/zi, câte 30-60 minute). Costul unui dispozitiv TENS portabil de calitate certificat CE variază între 200-1500 lei (dispozitive de bază) sau 1500-4000 lei (dispozitive avansate cu programe multiple și conectivitate Bluetooth). Electrozii autoadezivi sunt consumabile (durează 20-30 aplicații, apoi se înlocuiesc) — costul de aproximativ 50-150 lei/set de 4 electrozi. Pacienții cu boli cronice (asigurat în programul CNAS pentru durere cronică) pot beneficia de decontare parțială. Avantajul TENS la domiciliu: control oportunist al exacerbărilor de durere, reducerea consumului de analgezice (NSAID, opioizi), îmbunătățirea calității vieții și a somnului.

Care este diferența între TENS și curenții diadinamici (Bernard)?

Diferențele sunt în forma curentului, durata pulsului și efectele clinice principale. TENS folosește pulsuri scurte (50-400 microsecunde) la frecvențe variabile (1-150 Hz), aplicate prin electrozi cutanați, cu efect predominant analgezic (prin teoria portă sau prin eliberarea endorfinelor). Senzația pacientului este de „furnicătură nedureroasă". Aparatele sunt portabile, multifuncționale, accesibile pentru folosire la domiciliu. Curenții diadinamici (Bernard) sunt curenți redresați de la curentul alternativ sinusoidal de 50 Hz, cu modulații specifice: MF (monofazic fix — efect tonifiant), DF (difazic fix — efect analgezic intens), CP (curent perioadă — alternanță analgezic + tonifiant), LP (perioadă lungă — efect analgezic și miorelaxant prelungit). Senzația pacientului este de „vibrație profundă" cu efect analgezic puternic și miorelaxant. Aparatele sunt staționare (în cabinet), durata ședinței mai scurtă (6-12 min, vs. 20-60 min pentru TENS). Cochrane Reviews consideră TENS mai bine studiat și mai accesibil pentru folosire prelungită la domiciliu; curenții diadinamici sunt preferați pentru durerea acută intensă (entorse, lombalgia acută, periartrita scapulo-humerală cu durere severă) și pentru efectul miorelaxant rapid. Alegerea între cele două modalități se face de fizioterapeut în funcție de patologie, faza acută/cronică și preferința pacientului.

Pot face electroterapie dacă am hernie de disc și sciatică?

Da, electroterapia este una dintre principalele modalități de tratament conservator pentru hernia de disc lombară cu sindrom lombosciatic, mai ales în faza subacută (după 1-2 săptămâni de la debutul acut). Conform European Spine Journal și NICE Guidelines, TENS și curenții diadinamici sunt recomandați ca terapie complementară pentru reducerea durerii, alături de kinetoterapie, AINS, analgezice și (când e necesar) corticoterapie peridurală. Protocoalele tipice includ: TENS aplicat pe zona lombară și pe traseul sciatic (electrozi pe regiunea fesieră și pe coapsa posterioară), 30-45 min pe ședință, 3-5 ședințe pe săptămână, durata totală a curei 3-4 săptămâni. Efectele așteptate: reducerea durerii (VAS) cu 25-40%, ameliorarea capacității de mers, reducerea necesarului de analgezice. Pentru hernia discală cu deficit motor (pareza pedalierului, slăbiciune cuadricepsului), se asociază NMES pe musculatura paretică pentru prevenirea atrofiei. Contraindicații specifice: durerea acută severă în primele 3-5 zile de la debutul herniei (electroterapia poate fi tolerată dar oferă beneficiu modest în faza acută inflamatorie); pacienții cu sindrom de cauda equina (urgență neurochirurgicală — electroterapia este contraindicată, necesită intervenție chirurgicală). Electroterapia nu modifică evoluția structurală a herniei (nu reduce dimensiunea protruziei discale), dar ameliorează simptomatologia și permite continuarea programului de recuperare. Pentru rezultate durabile, este obligatorie asocierea cu kinetoterapie specifică (exerciții McKenzie, întărire musculară lombo-pelvină, stretching) și educație terapeutică (ergonomie, evitarea factorilor agravanti).

11. Vezi și pe IngesT

Vezi și pe IngesT: consultă Recuperare medicală, Reumatologie, Ortopedie, Neurologie și alte proceduri complementare: Magnetoterapie, Crioterapie locală, Hidrokinetoterapie. Validator medical: Dr. Andreea Talpoș.

12. Surse

• World Confederation for Physical Therapy (WCPT) — Electrotherapy clinical guidelines.
• American Physical Therapy Association (APTA) — Section on Pain Management — TENS clinical practice.
• Cochrane Database of Systematic Reviews — TENS for chronic pain (multiple updates).
• NICE Guidelines — Low back pain and sciatica in over 16s (NG59), Neuropathic pain in adults (CG173).
• BMJ Open — TENS in knee osteoarthritis (meta-analysis).
• Diabetes Care — TENS in diabetic peripheral neuropathy.
• Anesthesia & Analgesia — TENS for postoperative pain after total knee arthroplasty.
• Stroke — Neuromuscular electrical stimulation in stroke rehabilitation.
• International Urogynecology Journal — Pelvic floor NMES for stress urinary incontinence.
• European Spine Journal — Conservative treatment of lumbar disc herniation.
• Societatea Română de Medicină Fizică și de Reabilitare — Protocoale de electroterapie.
• Ministerul Sănătății, România; CNAS — Pachete de servicii de fizioterapie.