Test Babeș-Papanicolau — Ce este, valori normale și interpretare

Testul detectează: celule atipice (ASCUS), leziuni de grad scăzut (LSIL), leziuni de grad înalt (HSIL) și cancer invaziv. Se efectuează în cabinetul ginecologic — este rapid (1-2 minute) și minim disconfortabil.

Se recomandă: la fiecare 3 ani (21-29 ani), la fiecare 5 ani combinat cu test HPV (30-65 ani). Vaccinarea anti-HPV nu elimină necesitatea screening-ului.

Conform ACOG Cervical Cancer Screening Bulletin 168, ASCCP Risk-Based Management Consensus Guidelines 2019, WHO Cervical Cancer Elimination Initiative 2030, NICE Cervical Screening NG12, CDC HPV Vaccination Recommendations, examenul citologic Babeș-Papanicolau (frotiu cervico-vaginal Bethesda 2014) reprezintă un parametru esențial al sistemului ginecologie / screening cancer cervical, măsurat prin citologie convențională sau citologie în mediu lichid (LBC — ThinPrep/SurePath), interpretare Bethesda 2014 cu valori de referință NILM (Negative for Intraepithelial Lesion or Malignancy) descriptiv. Standardizarea internațională a metodologiei (conform IFCC, CLSI și CDC reference laboratories) asigură comparabilitatea rezultatelor între laboratoarele clinice acreditate partenere IngesT și permite urmărirea longitudinală a pacientului cu acuratețe analitică verificată prin programe de control extern (RIQAS, UK NEQAS, CAP Proficiency Testing).

Mituri și realitate despre testul Babeș-Papanicolau

Există multe concepții greșite despre interpretarea acestei analize. IngesT clarifică cele mai răspândite mituri, pentru a permite pacienților să comunice mai eficient cu medicul curant.

Mit 1: „Un rezultat anormal înseamnă sigur cancer.” Realitate: Conform NICE, majoritatea modificărilor sunt benigne sau precanceroase și tratabile.

Mit 2: „Dacă rezultatul e normal, nu mai e nevoie de repetare.” Realitate: Conform WHO, screeningul periodic rămâne important conform recomandărilor.

Mit 3: „Testul detectează toate cancerele.” Realitate: Conform NCBI, vizează în special colul uterin; alte localizări necesită alte evaluări.

Mit 4: „Vaccinul HPV face testul inutil.” Realitate: Conform WHO, screeningul rămâne recomandat și la persoanele vaccinate.

Mit 5: „Un rezultat anormal impune intervenție imediată.” Realitate: Conform NICE, conduita depinde de tipul modificării și de evaluarea ulterioară.

Sistemul Bethesda — clasificarea completă a rezultatelor Pap

Sistemul Bethesda (actualizat 2014) este nomenclatura standard pentru raportarea citologiei cervicale. NILM (Negative for Intraepithelial Lesion or Malignancy) — normal. Anomalii celulare epiteliale scuamoase: ASCUS (Atypical Squamous Cells of Undetermined Significance) — cea mai frecventă anomalie, cauza este infecția HPV în 40–60% din cazuri, restul sunt modificări inflamatorii benigne sau atrofice; LSIL (Low-Grade Squamous Intraepithelial Lesion) — corespunde CIN 1, cel mai adesea asociată cu infecție HPV tranzitorie cu risc scăzut sau înalt, regresie spontană în 60–80% din cazuri în 12–24 luni; HSIL (High-Grade Squamous Intraepithelial Lesion) — corespunde CIN 2–3, risc de 30–50% de progresie spre cancer invaziv dacă netratată, necesită colposcopie și biopsie; ASC-H (Atypical Squamous Cells, cannot exclude HSIL) — categoria intermediară, impune colposcopie. Anomalii glandulare: AGC (Atypical Glandular Cells) — pot indica patologie cervicală (adenocarcinom în situ) sau endometrială, necesită investigare detaliată. Carcinom scuamos invaziv și adenocarcinom — rare la screening (tocmai pentru că screening-ul le previne).

HPV și cancerul de col uterin — legătura cauzală

Human Papillomavirus (HPV) este cauza necesară a cancerului de col uterin — 99,7% din cancerele cervicale conțin ADN HPV. Peste 200 de genotipuri HPV sunt cunoscute, dintre care 14 sunt clasificate ca „înalt risc" de IARC: HPV 16 și 18 sunt responsabile pentru 70% din cancerele cervicale; HPV 31, 33, 45, 52, 58 pentru încă 15%. HPV 6 și 11 (risc scăzut) cauzează condiloame genitale dar nu cancerul cervical. Infecția HPV este extrem de frecventă — 80% din persoanele sexual active contractează cel puțin un genotip HPV de-a lungul vieții, dar >90% elimină spontan virusul în 1–2 ani prin sistemul imunitar. Persistența infecției cu HPV înalt risc, mai ales HPV 16, este factorul de risc central pentru progresia spre CIN și cancer. Factorii care favorizează persistența: imunosupresie (HIV, tratamente imunosupresoare), fumat, infecții cu Chlamydia trachomatis, nutriție deficitară (deficit de folați, vitamina C). Vaccinarea anti-HPV (Gardasil 9 — nonavalent, acoperă HPV 6, 11, 16, 18, 31, 33, 45, 52, 58) oferă protecție de 90–97% pentru genotipurile incluse dacă este administrat înainte de debutul vieții sexuale, și 40–70% eficiență la femeile care au mai fost expuse.

Managementul ASCUS și LSIL în România — ghiduri practice

ASCUS la femei ≥25 ani: se recomandă testul HPV reflex (dacă nu a fost efectuat concomitent). HPV negativ → reluarea co-testării (Pap + HPV) la 3 ani. HPV pozitiv pentru genotip 16 sau 18 → colposcopie imediată. HPV pozitiv alte genotipuri → repetare Pap + HPV la 1 an. LSIL la femei 25–65 ani: co-testare la 1 an (Pap + HPV). Dacă persistent HPV pozitiv sau Pap ≥ASCUS → colposcopie. Femeile sub 25 ani cu LSIL: urmărire fără colposcopie (regresie spontană frecventă). HSIL: colposcopie imediată cu biopsie orientată din zonele cu acetoblancare densă. Tratamentul CIN 2–3 confirmat histologic: excizie cu ansa diatermică (LEEP/LLETZ) sau conizație cu bisturiu (cold-knife conization) pentru leziunile extinse sau endocervicale. Rata de recidivă post-tratament este de 5–15% și necesită urmărire co-testing (Pap + HPV) la 6–12 luni timp de 2–3 ani.

Câte astfel de rezultate sunt boli reale?

Context important pentru paciente: din 100 de femei cu Pap anormal: ~50% au ASCUS — dintre acestea, <1% au CIN 3 sau cancer; ~25% au LSIL — regresie spontană în 60–80%; ~10% au HSIL — CIN 2–3 confirmată histologic în 60–70%, CIN 1 sau normal în 30–40%; <1% au AGC sau leziuni mai severe. Mesajul esențial: un Pap anormal declanșează o evaluare suplimentară (colposcopie, test HPV), nu un diagnostic de cancer. Cancerul invaziv la screening regulat este extrem de rar tocmai pentru că screening-ul detectează leziunile înainte de a deveni cancer.

Colposcopia — ce se intampla la investigatia urmatoare

Colposcopia este examinarea cervixului cu un microscop binocular cu amplificare 6–40× si iluminare intensa, dupa aplicarea de acid acetic 3–5% (albeste zonele cu densitate nucleara crescuta — transformarea acetoblancare) si solutie Lugol (iod — coloratia Schiller: epiteliul scuamos normal devine maro-inchis, zonele CIN raman galben-mustard). Zona de transformare (ZT): locul unde epiteliul columnar cervical este inlocuit progresiv cu epiteliu scuamos (metaplazia scuamoasa) — zona de maxim risc pentru leziunile HPV-induse, deoarece celulele metaplazice imature sunt vulnerabile la infectia HPV. Clasificarea rezultatelor colposcopice (IFCPC 2011): normal (ZT complet vizibila, fara modificari); anomalie grad 1 (minor) — albire fina la acid acetic, margo neregulata; anomalie grad 2 (major) — albire densa la acid acetic, margo net delimitata (semnul coastei de vaza), modificari vasculare; cancer invazie suspecta. Biopsia directa (tintita) din zona de maxim anomalie: standardul de confirmare histologica — CIN 1, CIN 2, CIN 3, carcinom in situ sau carcinom invaziv. Chiuretajul endocervical (ECC): indicat cand ZT nu e complet vizibila (tip 3) sau leziunea se extinde endocervical — exclude leziunile ascunse in canal. Rezultatele normale la colposcopie nu exclud CIN — sensibilitatea colposcopiei depinde de experienta colposcopistului (80–90% in centre de referinta). Repetarea co-testingului la 1 an este alternativa dupa colposcopie normala cu Pap ASCUS sau LSIL.

Screeningul organizat national versus oportunist

Romania are un program national de screening al cancerului de col uterin (PNCCU) cu finantare publica, dar acoperirea ramane suboptimala (40–50% din femeile eligibile 25–64 ani in 2024 vs. tinta UE de 80%). Screeningul organizat (program): invitatii active trimise de medicul de familie femeilor eligibile, testare gratuita, trimitere automata la colposcopie in caz de Pap anormal. Screeningul oportunist (ad-hoc): femeile se prezinta din proprie initiativa la ginecolog — acoperire mai buna in mediul urban, inegal repartizata geografic. Bariere la screening in Romania: lipsa de informare, distanta geografica pana la cabinet (mediul rural), costul perceput, frica de diagnostic negativ, stigma. Consecinta: Romania are una dintre cele mai ridicate rate de mortalitate prin cancer cervical din UE — 11,8 la 100.000 femei (2022) vs. media UE de 5,2/100.000 — o tragedie prevenibila prin screening regulat si vaccinare HPV. Actiuni individuale cu impact maxim: screening regulat conform intervalelor recomandate (mai important decat frecventa crescuta — o femeie care face Pap la 3 ani este mult mai protejata decat una care nu s-a testat niciodata); vaccinarea anti-HPV a fiicelor inainte de debutul vietii sexuale (reimbursata din 2023 pentru fete 11–18 ani); informarea anturajului despre importanta screening-ului. Organizatii de suport pentru femeile cu diagnostic HPV sau cancer cervical: Asociatia Docentis — Zamolxe, Asociatia Onco-Femina din Romania — ofera informatii, consiliere psihologica si suport social.

Vaccinarea anti-HPV la adulti — este utila dupa debutul vietii sexuale?

Gardasil 9 este aprobat de FDA si EMA pana la 45 de ani. Eficienta la femeile 27–45 ani care nu au fost expuse anterior la genotipurile incluse: 88–90% pentru leziunile CIN 2/3 si condilomatele cauzate de genotipurile din vaccin. In practica, cele mai multe femei adulte au fost expuse cel putin la unele genotipuri — vaccinul protejeaza impotriva genotipurilor la care nu au fost inca expuse. Decizia de vaccinare la adulti este individualizata: femeile cu numar mic de parteneri sau care nu au fost niciodata active sexual beneficiaza cel mai mult; femeile cu istoricul extins de parteneri au probabilitate mai mare de expunere anterioara la mai multe genotipuri — beneficiul partial dar real. Schema la adulti: 3 doze la 0, 2, 6 luni (spre deosebire de 2 doze la 9–14 ani). Vaccinul este sigur — nu este viu, nu contine ADN viral, nu poate infecta sau produce HPV. Vaccinarea nu inlocuieste screening-ul — chiar vaccinate anti-HPV, femeile continua Pap-ul la intervalele standard. Barbatii: Gardasil 9 este aprobat pana la 45 ani si confera protectie impotriva condilomatelor si cancerelor orofaringiene, anale si peniene cauzate de HPV — vaccinarea MSM (barbati care fac sex cu barbati) reduce riscul de cancer anal HPV-indus cu 75%. Testul HIV este recomandat concomitent cu evaluarea HPV la persoane cu comportamente la risc, deoarece HIV accelereaza progresia leziunilor HPV spre cancer.

Cancerul de col uterin diagnosticat — stadializare si optiuni terapeutice

Cancerul cervical diagnosticat necesita stadializare FIGO (Federatia Internationala de Ginecologie si Obstetrica): stadiul I (limitat la col), II (extindere vaginala superioara sau parametru), III (1/3 inferioara vagin sau perete pelvin), IV (vezica/rect sau metastaze la distanta). Optiunile terapeutice depind de stadiu: stadiul IA1 (microinvazie <3 mm adancime): conizatie sau trahelectomie simpla (pastrarea fertilitatii), histerectomie simpla daca fertilitatea nu se doreste; stadiul IA2–IB1: histerectomie radicala (Wertheim) cu limfadenectomie pelvina SAU radio-chimioterapie concomitenta (cisplatin saptamanal + radioterapie externa + brahiterapie) — rezultate echivalente; stadiile II–IVA: radio-chimioterapie concomitenta (cisplatin) — standardul de aur; stadiul IVB (metastaze la distanta): chimioterapie sistemica (cisplatin + paclitaxel ± bevacizumab) sau imunoterapie (pembrolizumab reimbursabil in Romania). Supravietuirea la 5 ani: stadiul I — 80–95%; stadiul II — 60–70%; stadiul III — 30–50%; stadiul IV — <20%. Screeningul detecteaza leziunile inainte de stadiul I — de aceea supravietuirea la cancer cervical detectat prin screening este aproape de 100%. Centrul de referinta pentru cancerul cervical in Romania: Institutul Oncologic Prof. Dr. Alexandru Trestioreanu (Bucuresti), oncologiistii ginecologi si radioterapeutii specializati coordoneaza tratamentul.

Adenocarcinomul de col uterin — forme speciale si provocari diagnostice

Adenocarcinomul de col uterin (ACA) reprezinta 10–25% din cancerele cervicale si este in crestere ca proportie — posibil datorita vaccinarii anti-HPV care reduce mai eficient carcinomul scuamos (HPV 16 si 18 dominant) si mai putin unele subtipuri adenocarcinoame. HPV 18 este implicat in 40–50% din ACA vs. 15–20% din carcinomul scuamos. Provocari diagnostice: ACA debuteaza in canalul endocervical, adesea endofitic (spre interior) — citologia Pap are sensibilitate de 60% pentru ACA vs. 80–90% pentru carcinomul scuamos; colposcopia poate subestima extensia endocervicala; chiuretajul endocervical obligatoriu la orice AGC pe Pap. Subtipuri speciale: adenocarcinomul minimal deviant (adenoma malignum sau adenocarcinomul cu deviere minima) — look benign histologic dar comportament agresiv; asociat cu sindromul Peutz-Jeghers (mutatii STK11); CA 125 seric poate fi crescut. Adenocarcinomul endometroid de col: necesita diferentierea de adenocarcinomul endometrial cu extensie cervicala — biopsie endometriala sau RMN pelvin. Diagnosticul AGC (Atypical Glandular Cells) pe Pap: colposcopie + biopsie endometriala (la femeile >35 ani sau cu factori de risc endometriali), ECC (chiuretaj endocervical). Testul HPV la AGC: ghidurile ASCCP recomanda co-testingul — HPV negativ + AGC favorabil = repetare la 1 an; HPV pozitiv + AGC sau AGC favor neoplasia = colposcopie imediata. ACA in situ (ACIS): tratament prin conizatie cu margini libere, urmata de histerectomie la femeile fara dorinta de fertilitate (risc de boala reziduala la 30% din conizatii). HIV pozitiv creste semnificativ riscul de progresie a leziunilor HPV spre ACA — screeningul mai frecvent (anual) este recomandat la femeile HIV pozitive.

Aspecte psihologice ale screeningului cervical — abordarea holistica

Diagnosticul de HPV sau Pap anormal produce anxietate semnificativa la o proportie mare din femeile afectate — rusinea, teama de cancer, sentimentul de vinovatie sau de stigmatizare pot duce la refuzul investigatiilor ulterioare sau la prezentare tardiva. Comunicarea medicala eficienta: explicarea clara a diferentei intre prezenta HPV (extrem de frecventa, nu inseamna imoralitate sau neglijenta), leziunea precanceroasa (tratabila, nu cancer) si cancerul invaziv (rar, detectat prin screening); evitarea limbajului moralizator; informarea despre evolutia naturala (majoritatea HPV se vindeca spontan, majoritatea leziunilor LSIL regreseaza). Impactul emotional al Pap anormal: studii arata anxietate clinica la 40% din femeile cu ASCUS sau LSIL; grupuri de suport si resurse de sanatate mintala sunt recomandate. Partenerul sexual si HPV: HPV se transmite intre parteneri; discutia cu partenerul poate fi dificila dar importanta; vaccinarea anti-HPV a partenerilor reduce riscul de reinfectare. Consilierea pre-colposcopie: reducerea anxietatii prin informarea clara despre procedura (nu dureroasa, nu daunatoare, esentiala pentru diagnostic); rata de confirmare a CIN 2/3 la femeile cu HSIL este 60–70% — colposcopia normala nu inseamna ca rezultatul Pap a fost gresit. Resursele digitale verificate pentru informatii despre HPV si cancer cervical: ghidul ESGO (European Society of Gynaecological Oncology) disponibil online in mai multe limbi; informatiile de pe site-urile institutiilor medicale academice recunoscute sunt recomandate; evitati sursele neacreditate de pe retele sociale. Screeningul prenatal si testul Babes-Papanicolau sunt componente distincte ale monitorizarii sanatatii reproductive a femeii.

Cum se efectuează testul Babeș-Papanicolau și pregătirea necesară

Conform WHO, testul Babeș-Papanicolau (Pap) este o procedură simplă și rapidă, efectuată de medicul ginecolog, prin care se recoltează celule de la nivelul colului uterin cu ajutorul unei spatule și a unei periuțe speciale. Celulele recoltate sunt apoi examinate la microscop pentru a depista modificări precoce care ar putea evolua spre cancer de col uterin. Procedura durează câteva minute și, deși poate fi ușor inconfortabilă, nu este de regulă dureroasă.

Conform NCBI, pentru un rezultat fiabil, pregătirea este importantă: se recomandă evitarea contactului sexual, a spălăturilor vaginale, a ovulelor și a cremelor vaginale cu 24-48 de ore înainte de test, deoarece acestea pot altera proba. Testul nu se efectuează în timpul menstruației, momentul optim fiind la mijlocul ciclului. Aceste condiții reduc riscul unui rezultat neclar sau al unei probe inadecvate, care ar necesita repetarea testului.

Testul Pap și testarea HPV: două investigații complementare

Conform WHO, screeningul cancerului de col uterin se bazează astăzi pe combinarea a două teste complementare. Testul Pap evaluează modificările celulare (citologia), în timp ce testarea HPV detectează prezența tulpinilor de virus papiloma uman cu risc oncogen, principala cauză a cancerului de col uterin. În multe ghiduri actuale, testarea HPV a devenit testul de primă linie pentru anumite grupe de vârstă, datorită sensibilității sale ridicate.

Conform NICE, cele două teste se pot efectua împreună (co-testare) sau în secvență, în funcție de protocolul de screening și de vârsta pacientei. Un test Pap normal nu exclude complet riscul, motiv pentru care respectarea intervalelor de screening este esențială, iar un rezultat HPV pozitiv nu înseamnă automat cancer, ci necesită urmărire conform recomandărilor medicului. Interpretarea combinată a celor două teste permite o stratificare mai bună a riscului și o conduită individualizată.

Prevenția cancerului de col uterin: vaccinarea HPV și screeningul

Conform WHO, cancerul de col uterin este una dintre puținele forme de cancer care pot fi prevenite eficient prin două strategii complementare: vaccinarea împotriva HPV și screeningul regulat. Vaccinarea HPV, recomandată ideal înainte de începerea vieții sexuale, oferă protecție împotriva tulpinilor virale cu cel mai mare risc oncogen și a redus semnificativ incidența leziunilor precanceroase în țările cu programe de vaccinare extinse.

Conform NCBI, vaccinarea nu înlocuiește însă screeningul, deoarece nu acoperă toate tulpinile oncogene; femeile vaccinate trebuie să continue testarea Pap și HPV conform recomandărilor. La gravide, testul Pap poate fi efectuat în siguranță dacă este indicat, fără risc pentru sarcină. Asocierea dintre vaccinare și screening reprezintă cea mai eficientă cale de a reduce povara cancerului de col uterin. IngesT oferă orientare informativă privind testul Babeș-Papanicolau, însă efectuarea, interpretarea rezultatului și stabilirea conduitei aparțin medicului ginecolog.

Anomaliile celulelor glandulare (AGC) — o categorie aparte

Conform NCBI, pe lângă modificările celulelor scuamoase, care sunt cele mai frecvente, testul Babeș-Papanicolau poate evidenția și anomalii ale celulelor glandulare, raportate ca AGC (atypical glandular cells). Aceste celule provin din canalul cervical sau din interiorul uterului, iar semnificația lor este diferită și, în general, mai îngrijorătoare decât a anomaliilor scuamoase ușoare, deoarece se pot asocia cu leziuni mai profunde, uneori la nivelul endocolului sau al endometrului.

Conform NICE, un rezultat AGC impune o evaluare suplimentară mai amplă decât o simplă repetare a testului: de regulă se recomandă colposcopie cu prelevare din canalul cervical și, în funcție de vârstă și de factorii de risc, evaluarea mucoasei uterine. Tocmai pentru că această categorie poate ascunde atât leziuni benigne, cât și unele semnificative, interpretarea și conduita se stabilesc de medicul ginecolog, care decide investigațiile potrivite în funcție de contextul fiecărei paciente.

Auto-recoltarea pentru testarea HPV — o direcție modernă

Conform WHO, o evoluție importantă în screeningul cancerului de col uterin este posibilitatea ca femeia să își recolteze singură proba pentru testarea HPV, folosind un dispozitiv simplu. Studiile arată că această metodă are o sensibilitate comparabilă cu recoltarea efectuată de personal medical pentru detectarea tulpinilor HPV cu risc oncogen, fiind o opțiune valoroasă mai ales pentru femeile care, din diverse motive, nu se prezintă la controalele ginecologice clasice.

Conform NICE, auto-recoltarea nu înlocuiește examinarea ginecologică, ci urmărește creșterea acoperirii screeningului în populație: o probă pozitivă la HPV orientează apoi femeia către evaluare completă, inclusiv test Babeș-Papanicolau și colposcopie atunci când este necesar. Această abordare reflectă trecerea treptată către screeningul bazat în primul rând pe testarea HPV, cu citologia folosită pentru triaj. Implementarea concretă depinde de programele naționale, iar recomandarea pentru fiecare femeie rămâne la latitudinea medicului.

Screeningul la femeile cu risc crescut

Conform NCBI, anumite categorii de femei necesită o supraveghere mai atentă decât populația generală, deoarece au un risc crescut de leziuni cervicale și o evoluție potențial mai rapidă. Este vorba în special despre femeile cu imunitate scăzută — infectate cu HIV, transplantate sau aflate sub tratamente imunosupresoare — la care infecția persistentă cu HPV este mai frecventă, iar leziunile pot progresa mai repede.

Conform NICE, la aceste paciente intervalele de screening sunt de regulă mai scurte, iar conduita în fața unui rezultat anormal poate fi mai prudentă decât în populația generală. Tot o atenție specială primesc femeile cu antecedente de leziuni cervicale tratate, care rămân sub monitorizare prelungită. Aceste particularizări arată că recomandările de screening nu sunt universale, ci se adaptează istoricului medical. Conform WHO, respectarea schemei de urmărire stabilite de medic este esențială pentru prevenirea eficientă a cancerului de col. IngesT oferă orientare informativă, însă interpretarea și conduita aparțin medicului ginecolog.

Modificările reactive și inflamatorii — adesea benigne

Conform NCBI, multe rezultate ale testului Babeș-Papanicolau descriu modificări reactive ale celulelor, fără să fie vorba de leziuni precanceroase. Astfel de modificări apar frecvent în contextul inflamațiilor, al infecțiilor vaginale, al folosirii dispozitivelor intrauterine sau al atrofiei de la menopauză. Ele reflectă răspunsul normal al celulelor la un factor iritativ și, de regulă, nu necesită decât tratarea cauzei și repetarea testului la momentul recomandat.

Conform NICE, distincția dintre o modificare reactivă benignă și o leziune cu potențial evolutiv este responsabilitatea citologului și a medicului ginecolog, care țin cont de context — vârstă, simptome, istoricul de screening. Un rezultat care menționează inflamație nu trebuie să genereze panică, dar nici ignorat: medicul stabilește dacă este nevoie de tratament local, de teste suplimentare sau doar de urmărire. Această interpretare nuanțată evită atât supratratarea, cât și subevaluarea.

Constatări infecțioase incidentale la testul Babeș-Papanicolau

Conform NCBI, deși scopul principal al testului Babeș-Papanicolau este depistarea modificărilor precanceroase ale colului uterin, frotiul poate evidenția uneori, ca observație secundară, semne ale unor infecții vaginale. Pot fi remarcate elemente sugestive pentru o infecție fungică (candidoză), pentru vaginoza bacteriană sau pentru prezența unor microorganisme precum Trichomonas. Aceste constatări nu reprezintă scopul testului și nu înlocuiesc investigațiile dedicate, dar pot atrage atenția medicului asupra unei probleme tratabile.

Conform NICE, atunci când frotiul semnalează astfel de elemente, medicul ginecolog le corelează cu simptomele pacientei — secreții, prurit, disconfort — și decide dacă este nevoie de tratament sau de teste suplimentare de confirmare. Este important de înțeles că un test Papanicolau normal din punct de vedere oncologic poate menționa totuși o inflamație sau o infecție, fără ca acest lucru să aibă legătură cu riscul de cancer. Interpretarea corectă a acestor observații și conduita aparțin medicului curant.

Intervalele de screening — cât de des este necesar

Ghidurile internaționale (ESGO, ASC-CP) și recomandarea națională: femeile 21–24 ani — citologie la fiecare 3 ani (nu co-testing); femeile 25–65 ani — preferabil co-testing (citologie + test HPV) la fiecare 5 ani, sau citologie singulară la 3 ani dacă co-testing-ul nu este disponibil; femeile >65 ani cu 3 citologii consecutive normale în ultimii 10 ani — screening se poate opri. Femei vaccinate anti-HPV: aceleași intervale ca femeile nevaccinate — vaccinul reduce riscul dar nu îl elimină complet, mai ales pentru genotipurile HPV ne-incluse în vaccin. Excepții care necesită screening mai frecvent: statut HIV pozitiv (anual), imunosupresie severă (transplant, chimioterapie), expunere prenatală la dietilstilbestrol (DES), antecedente de CIN 2/3 sau cancer cervical tratate (urmărire specială 20 de ani).

Limitele testului Pap și rolul testului HPV

Sensibilitatea citologiei convenționale pentru CIN 2+ este de 50–70% per test singular (din cauza eșantionării aleatorii a celulelor de pe col). Citologia în mediu lichid (Thin-Prep) are sensibilitate ușor mai bună (60–80%) și permite testarea HPV pe aceeași probă. Co-testingul (Pap + HPV) are sensibilitate cumulată de 92–96% pentru CIN 2+ și permite extinderea intervalului la 5 ani cu siguranță comparabilă. Testul HPV singular (fără citologie) cu genotipare are sensibilitate de 88–95% și este recunoscut ca alternativă la co-testing în ghidurile ESGO 2022. Limitele testului: nu detectează adenocarcinomul endocervical la fel de bine ca leziunile scuamoase (sensibilitate 60% pentru adenocarcinom); nu se aplică la femei histerectomizate total (fără col) — screening-ul se oprește; nu detectează alte cancere ginecologice (ovarian, endometrial).

Consultă ginecologul pentru screening regulat: prima vizită la 21 de ani sau la debut sexual. Urgența: sângerare post-contact sexual, sângerare post-menopauză sau secreții persistente neobișnuite.