Densitometrie osoasă (DXA) — Ce este, valori normale și interpretare

Densitometria osoasă DXA (numită și DEXA, de la Dual-Energy X-ray Absorptiometry) este investigația standard de aur care măsoară densitatea minerală osoasă (DMO) la nivelul coloanei lombare și al șoldului, pentru a diagnostica osteoporoza și a estima riscul de fractură. Se face nedureros, în câteva minute, cu o doză foarte mică de radiație.

Spre deosebire de o radiografie obișnuită, DXA cuantifică precis cantitatea de minerale (mai ales calciu) din os și exprimă rezultatul prin doi parametri: scorul T și scorul Z. Conform WHO, scorul T este criteriul oficial de diagnostic al osteoporozei la femeile aflate la menopauză și la bărbații de peste 50 de ani.

Investigația este recomandată de obicei femeilor după menopauză, persoanelor cu factori de risc (tratament cortizonic prelungit, fractură anterioară la traumatism minor, istoric familial) sau celor monitorizate pe parcursul unui tratament pentru osteoporoză. Pe IngesT găsești explicații clare despre fiecare scor și despre ce urmează după rezultat.

DXA poate fi efectuată și pentru evaluarea compoziției corporale (masă osoasă, masă grasă, masă musculară), însă utilizarea principală rămâne diagnosticul osteoporozei. Conform NICE, decizia de a începe un tratament se ia coroborând scorul T cu riscul global de fractură estimat prin instrumente validate.

Un scor T crescut (apropiat de 0 sau pozitiv) indică o densitate minerală osoasă bună, cu un risc scăzut de fractură. La persoanele tinere și sănătoase, aceasta este situația așteptată. Conform Mayo Clinic, menținerea unei mase osoase optime depinde de aportul adecvat de calciu și vitamina D, de activitatea fizică cu impact și de evitarea fumatului și a consumului excesiv de alcool.

Trebuie reținut că un rezultat „bun" la DXA nu garantează absența completă a riscului de fractură: vârsta, antecedentele de cădere și alți factori contează. IngesT recomandă interpretarea rezultatului împreună cu medicul, nu izolat.

Mituri și realitate despre densitometria osoasă (DXA)

Mit 1: Densitometria osoasă este o investigație cu radiații mari, ca un CT. Realitate: Conform NICE, DXA (absorbțiometria duală cu raze X) folosește o doză de radiații foarte mică, mult sub cea a unei radiografii toracice sau a unui CT; este o examinare sigură, neinvazivă și rapidă.

Mit 2: Un scor T scăzut înseamnă sigur că îți vei rupe un os. Realitate: Conform WHO, scorul T definește osteopenia și osteoporoza statistic față de adultul tânăr, dar riscul real de fractură se estimează combinând densitatea cu factori clinici (vârstă, antecedente, corticoterapie) prin instrumente de tip FRAX; densitatea singură nu prezice cu certitudine fractura.

Mit 3: Dacă iau calciu și vitamina D, nu mai am nevoie de DXA. Realitate: Conform ACR, suplimentele susțin sănătatea osoasă, dar nu înlocuiesc evaluarea densității; monitorizarea DXA este necesară pentru a decide dacă este nevoie de tratament specific antiresorbtiv și pentru a urmări răspunsul la terapie.

Mit 4: Osteoporoza se vede pe o radiografie obișnuită, deci DXA nu e necesară. Realitate: Conform NICE, pierderea osoasă devine vizibilă pe radiografia simplă abia după ce s-a pierdut o proporție mare din masa osoasă; DXA detectează cuantificat scăderea densității cu mult înainte, permițând prevenția fracturilor.

Mit 5: Rezultatul se compară între aparate diferite fără probleme. Realitate: Conform ACR, monitorizarea în timp trebuie făcută, ideal, pe același aparat și cu aceeași tehnică, deoarece valorile absolute pot diferi între dispozitive; compararea brută a două examene de pe aparate diferite poate genera concluzii eronate despre evoluție.

Un scor T scăzut semnalează o densitate osoasă redusă. Conform WHO, un scor T între -1,0 și -2,5 definește osteopenia (masă osoasă redusă), iar un scor T de -2,5 sau mai mic definește osteoporoza. Cu cât scorul T este mai negativ, cu atât osul este mai fragil și riscul de fractură mai mare.

La femeile aflate la menopauză, scăderea estrogenilor accelerează pierderea de masă osoasă, ducând frecvent la osteoporoză postmenopauză. Un scor Z foarte scăzut la persoane tinere ridică suspiciunea unor cauze secundare (boli endocrine, tratamente cu cortizon, deficit de vitamina D), care trebuie investigate. Conform NICE, decizia terapeutică ține cont de scor și de riscul global de fractură.

Discută cu medicul despre o densitometrie osoasă dacă ești femeie aflată la menopauză, mai ales după 65 de ani, sau bărbat peste 70 de ani. Conform NHS, investigația este indicată mai devreme dacă există factori de risc: o fractură apărută la un traumatism minor, tratament cortizonic de lungă durată, istoric familial de osteoporoză, fumat, consum important de alcool sau scădere vizibilă în înălțime.

Solicită evaluare promptă dacă ai avut o fractură fără cauză clară sau dureri de spate noi și persistente. Pe IngesT găsești articole care explică pașii de la suspiciune la diagnostic; medicul reumatolog sau ortoped decide oportunitatea testului — vezi reumatologie și hub-ul de analize.