Electroretinograma (ERG) — Ce este, valori normale și interpretare

Electroretinograma (ERG) este un test care măsoară răspunsul electric produs de celulele retinei atunci când ochiul este expus la lumină. Practic, electroretinograma înregistrează semnalele generate de fotoreceptori (celulele cu conuri și bastonașe) și de celulele bipolare ale retinei, oferind o evaluare obiectivă a funcției retiniene chiar și atunci când examenul de rutină al fundului de ochi pare normal.

Retina este stratul nervos din fundul ochiului care transformă lumina în semnale electrice transmise creierului prin nervul optic. Atunci când fotoreceptorii sunt expuși la un fulger de lumină sau la un model luminos alternant, ei generează un mic curent electric. Electroretinograma captează acest curent prin intermediul unor electrozi plasați pe suprafața ochiului sau în apropierea lui și îl reprezintă grafic sub forma unei curbe cu mai multe componente, numite în mod tradițional unda a și unda b.

Conform American Academy of Ophthalmology (AAO), electroretinograma este una dintre principalele investigații electrofiziologice folosite pentru a evalua integritatea funcțională a retinei. Spre deosebire de o fotografie a fundului de ochi, care arată cum arată retina, electroretinograma arată cât de bine funcționează ea. Acest lucru o face deosebit de utilă în bolile în care celulele retiniene își pierd treptat funcția înainte ca leziunile vizibile să devină evidente.

Retina conține două mari categorii de fotoreceptori: bastonașele, responsabile de vederea pe întuneric și de percepția mișcării la periferia câmpului vizual, și conurile, responsabile de vederea detaliată, de culori și de vederea în lumină puternică. Electroretinograma poate examina separat aceste două sisteme prin protocoale diferite. Înregistrarea în condiții de adaptare la întuneric (ERG scotopic) evaluează mai ales bastonașele, în timp ce înregistrarea în condiții de lumină (ERG fotopic), inclusiv stimularea rapidă numită flicker, evaluează mai ales conurile. Această separare permite medicului să identifice care dintre cele două sisteme de celule este afectat și în ce măsură.

Există mai multe variante ale acestei investigații. Electroretinograma de câmp total (full-field ERG) măsoară răspunsul global al întregii retine la lumină. Electroretinograma multifocală (mfERG) măsoară răspunsuri din mai multe zone separate ale retinei centrale și este utilă atunci când medicul vrea să localizeze o disfuncție într-o anumită regiune, de exemplu la nivelul maculei. Electroretinograma cu model (pattern ERG) folosește un model alternant în loc de fulgere și aduce informații despre celulele ganglionare ale retinei. Tipul de test ales depinde de afecțiunea suspectată și de întrebarea clinică la care medicul caută răspuns.

Electroretinograma este un test neinvaziv, care nu presupune injectarea de substanțe în interiorul ochiului și nu este dureros, deși poate fi resimțit ca ușor inconfortabil din cauza electrozilor și a luminilor intense. Pe platforma IngesT găsești explicații despre rolul acestui test în contextul mai larg al investigațiilor oftalmologice, alături de informații despre afecțiunile retiniene în care este recomandat.

Electroretinograma nu este un test de rutină pentru toți pacienții. Ea se recomandă în situații specifice, cel mai frecvent atunci când medicul oftalmolog suspectează o boală a retinei care afectează fotoreceptorii sau celulele bipolare, sau atunci când o pierdere de vedere nu poate fi explicată prin examenele obișnuite. Detalii suplimentare despre indicații găsești mai jos și în secțiunea de oftalmologie IngesT.

În electroretinogramă, mai degrabă decât valori „mari", se urmărește modul în care amplitudinea și latența undelor se modifică față de normal. Un răspuns cu amplitudine păstrată și latență normală sugerează o funcție retiniană conservată. Atunci când răspunsul fotopic (al conurilor) este relativ păstrat, dar cel scotopic (al bastonașelor) este sever afectat, tiparul orientează către anumite distrofii ereditare ale retinei.

Amplitudinea undei a și a undei b reflectă numărul și starea celulelor retiniene active, iar latența (timpul necesar pentru ca răspunsul să apară după stimul) reflectă viteza cu care semnalul este procesat. O amplitudine bine păstrată, asociată cu o latență normală, este, în general, un semn liniștitor în privința funcției globale a retinei. Totuși, valorile considerate normale variază în funcție de vârstă, de protocolul folosit și de aparatura laboratorului de electrofiziologie, motiv pentru care fiecare rezultat trebuie raportat la valorile de referință ale locului unde s-a efectuat testul.

Conform Mayo Clinic, interpretarea electroretinogramei se face întotdeauna împreună cu examenul clinic complet al ochiului, cu istoricul pacientului și, frecvent, cu alte investigații imagistice ale retinei. Un singur parametru izolat nu pune un diagnostic; medicul oftalmolog analizează tiparul global al răspunsurilor scotopice și fotopice. Pe platforma IngesT insistăm asupra acestei idei: rezultatul unei investigații electrofiziologice nu trebuie autointerpretat, ci discutat cu medicul care a recomandat-o.

O amplitudine redusă sau absentă a undelor a și b indică o disfuncție a fotoreceptorilor sau a celulelor bipolare ale retinei. În retinita pigmentară și în alte distrofii retiniene ereditare, electroretinograma este adesea sever diminuată sau aproape „stinsă", reflectând pierderea progresivă a bastonașelor și, ulterior, a conurilor.

Un răspuns redus poate apărea și în retinopatii dobândite, în unele forme de toxicitate medicamentoasă a retinei (de exemplu monitorizarea funcției retiniene la pacienții care primesc hidroxiclorochină pe termen lung) sau în pierderi vizuale neexplicate prin alte teste. Conform NICE, evaluarea electrofiziologică ajută la diferențierea unei cauze retiniene de o cauză situată mai sus, la nivelul nervului optic sau al creierului. Rezultatul redus nu indică prin el însuși o anumită boală, ci semnalează necesitatea unei evaluări oftalmologice aprofundate.

Tiparul reducerii oferă informații suplimentare. Atunci când răspunsul bastonașelor este afectat mai devreme și mai sever decât cel al conurilor, medicul se poate gândi la o distrofie care debutează la periferie, așa cum se întâmplă clasic în retinita pigmentară. Când conurile sunt afectate predominant, pacientul poate acuza mai degrabă pierderea vederii detaliate și a culorilor. Un răspuns multifocal redus doar într-o anumită zonă orientează către o problemă localizată, în timp ce un răspuns redus global, în întreaga retină, sugerează o afectare difuză. Aceste distincții sunt importante pentru că ele ghidează investigațiile ulterioare și consilierea pacientului.

Este important de reținut că un rezultat redus nu este, prin el însuși, un diagnostic. Multe afecțiuni retiniene au tablouri care se suprapun, iar testarea genetică, imagistica retinei și examenul câmpului vizual completează frecvent informația oferită de electroretinogramă. Medicul oftalmolog integrează toate aceste date înainte de a stabili o concluzie și un plan de urmărire. Detalii despre afecțiunile retiniene relevante găsești în secțiunea de oftalmologie IngesT.

Adresează-te unui medic oftalmolog dacă observi o scădere a vederii care nu poate fi corectată cu ochelari, dificultate de a vedea pe întuneric, îngustarea câmpului vizual sau dacă ai antecedente familiale de boli retiniene ereditare. Aceste situații pot justifica o evaluare care include și electroretinograma.

Conform NHS, orice pierdere bruscă sau progresivă a vederii trebuie investigată de un specialist, deoarece unele afecțiuni retiniene beneficiază de o evaluare cât mai timpurie. Electroretinograma se efectuează numai la recomandarea medicului oftalmolog, ca parte a unui plan de investigații. Dacă urmezi un tratament de durată care necesită monitorizarea retinei, respectă programul de control stabilit de medic. Mai multe despre afecțiunile retiniene găsești în secțiunea de afecțiuni IngesT și pe pagina dedicată dezlipirii de retină.

Există câteva semne care necesită prezentare de urgență la oftalmolog: apariția bruscă a unor pete întunecate sau a unei „perdele" în câmpul vizual, o ploaie de corpusculi mobili (muște zburătoare) însoțită de fulgere de lumină sau pierderea rapidă a unei părți din câmpul vizual. Aceste manifestări pot indica o dezlipire de retină și nu trebuie ignorate, indiferent dacă o electroretinogramă a fost sau nu efectuată anterior. Electroretinograma este un test programat, planificat, nu o investigație de urgență; ea se folosește pentru a clarifica funcția retinei pe termen mai lung, nu pentru a gestiona o urgență oculară acută.