Endoscopie digestivă — Ce este, valori normale și interpretare

Permite vizualizarea directă a mucoasei, prelevarea de biopsii (pentru histologie, test H. pylori) și tratamente terapeutice (hemostază, dilatare, polipectomie). Se efectuează sub sedare ușoară (de obicei cu midazolam intravenos) și durează 5-15 minute.

Indicații frecvente: dispepsie persistentă, reflux gastroesofagian rezistent la tratament, suspiciune ulcer, anemie feriprivă inexplicabilă, disfagie (dificultate la înghițire), screening Barrett esofag, hemoragie digestivă superioară.

Conform ESGE European Society of Gastrointestinal Endoscopy Guidelines, ASGE American Society for Gastrointestinal Endoscopy, USPSTF Colorectal Cancer Screening 2021, NICE NG151 Suspected Cancer Referral, BMJ Best Practice GI Endoscopy, AGA American Gastroenterological Association, endoscopia digestivă superioară (esogastroduodenoscopie EGDS) și inferioară (colonoscopie totală) reprezintă un parametru esențial al sistemului gastroenterologie / oncologie digestivă, măsurat prin videoendoscop cu insuflație CO2, biopsie țintită, eventual cromoendoscopie sau NBI (narrow band imaging) pentru evidențiere leziuni precanceroase cu valori de referință mucoasă normală, fără leziuni descriptiv. Standardizarea internațională a metodologiei (conform IFCC, CLSI și CDC reference laboratories) asigură comparabilitatea rezultatelor între laboratoarele clinice acreditate partenere IngesT și permite urmărirea longitudinală a pacientului cu acuratețe analitică verificată prin programe de control extern (RIQAS, UK NEQAS, CAP Proficiency Testing).

Mituri și realitate despre endoscopia digestivă

Există multe concepții greșite despre interpretarea acestei analize. IngesT clarifică cele mai răspândite mituri, pentru a permite pacienților să comunice mai eficient cu medicul curant.

Mit 1: „Endoscopia este întotdeauna dureroasă.” Realitate: Conform NICE, procedura se realizează frecvent cu sedare sau anestezie locală pentru confort.

Mit 2: „O endoscopie normală exclude orice boală digestivă.” Realitate: Conform NCBI, unele afecțiuni nu sunt vizibile endoscopic; se corelează cu tabloul clinic.

Mit 3: „Pregătirea înainte de procedură nu contează.” Realitate: Conform Mayo Clinic, postul și pregătirea adecvată sunt esențiale pentru o examinare corectă.

Mit 4: „Endoscopia servește doar la diagnostic.” Realitate: Conform NICE, permite și prelevarea de biopsii și unele intervenții terapeutice.

Mit 5: „Procedura prezintă riscuri majore pentru oricine.” Realitate: Conform NCBI, endoscopia este în general sigură, cu riscuri reduse când e efectuată corespunzător.

Ce este endoscopia digestivă superioară și cum se efectuează

Endoscopia digestivă superioară (EDS), numită și gastroscopie sau esogastroduodenoscopie (EGD), este o procedură diagnostică și terapeutică care utilizează un endoscop flexibil — un tub subțire (diametru 9–11 mm) echipat cu o cameră video de înaltă rezoluție și un canal de lucru — pentru vizualizarea directă a mucoasei esofagiene, gastrice și duodenale (până la nivelul D2–D3). Procedura durează în medie 5–15 minute pentru diagnostic și 20–60 minute pentru proceduri terapeutice (hemostază, polipectomie, dilatație).

Pregătirea pentru endoscopie necesită post alimentar de minimum 6–8 ore (lichide clare până la 2 ore înainte). În România, EDS se efectuează de obicei sub sedare conștientă (midazolam ± fentanil iv) sau sub anestezie generală la cerere. Pacientul este poziționat în decubit lateral stâng. Endoscopul este introdus prin gură, ghidat prin faringe, esofag, stomac și duoden. Medicul examinează sistematic mucoasa, documentează video și fotografic aspectele patologice și poate efectua biopsii, hemostază, polipectomie sau plasare de stent în aceeași ședință.

Esofag Barrett — cea mai importantă constatare endoscopică

Esofagul Barrett este înlocuirea epiteliului scuamos normal al esofagului distal cu epiteliu columnar metaplazic — de obicei ca urmare a refluxului gastroesofagian cronic (BRGE). Este precursor al adenocarcinomului esofagian — unul dintre cancerele cu incidență în creștere rapidă în țările occidentale. Riscul de transformare malignă este de aproximativ 0,3% pe an pentru Barrett fără displazie, crește la 5–10% pe an în displazia de grad înalt.

Endoscopic, Barrett se identifică prin mucoasa de culoare roz-somon care înlocuiește mucoasa esofagiană gri-albăstruie, cu extensie proximală față de joncțiunea scuamo-columnară. Clasificarea Prague (segmente C și M) măsoară extensia circumferențială (C) și maximă (M). Biopsia sistematică (protocolul Seattle — 4 biopsii la fiecare 2 cm circumferențial, în 4 cadrane) confirmă diagnosticul histologic și gradingul displaziei. Supravegherea endoscopică: la 3–5 ani pentru Barrett fără displazie; la 6 luni–1 an pentru displazie de grad scăzut; displazia de grad înalt necesită ablazie endoscopică sau esofagectomie.

Ulcerul gastric și duodenal la endoscopie

Ulcerul peptic apare ca o leziune excavată a mucoasei, cu margini regulate sau neregulate, înconjurată de mucoasă edematoasă. La endoscopie se clasifică după aspectul bazei (stadializarea Forrest): Forrest Ia — sângerare activă în jet (risc resângerare 90%, hemostază endoscopică imediată obligatorie); Forrest Ib — sângerare în pânză (risc 30–50%); Forrest IIa — vas vizibil nesângerând (risc 40–50%, hemostază obligatorie); Forrest IIb — cheag aderent (risc 20–25%); Forrest IIc — baza neagră (risc sub 5%); Forrest III — baza curată (risc sub 3%, externare precoce posibilă).

Biopsiile din ulcerul gastric sunt obligatorii — minimum 6 fragmente din margini și bază — pentru excluderea adenocarcinomului gastric, care poate mima endoscopic un ulcer benign. Ulcerul duodenal bioptic nu necesită biopsie de rutină (malignizarea duodenală este extrem de rară). Testarea pentru Helicobacter pylori prin biopsie (test rapid la ureazaă, histologie) sau teste non-invazive (antigen fecal, test respirator cu uree marcată cu C13) este esențială — eradicarea H. pylori vindecă 85–95% din ulcerele peptice și reduce rata de recidivă de la 80% la sub 5%.

Cancerul gastric — semne endoscopice de alertă

Adenocarcinomul gastric precoce (early gastric cancer) limitat la mucoasă și submucoasă are supraviețuire la 5 ani de 90–95% după rezecție. Tardiv (invazie muscularis propria sau mai profund), supraviețuirea scade la 20–30%. Semnele endoscopice sugestive: ulcer cu margini neregulate, rigide sau evazate, mucoasă friabilă care sângerează la atingere, pliuri gastrice rigide convergente (linita plastica), masă polipoidă sau exofitică. Orice ulcer gastric cu aspect atipic sau care nu se vindecă la 6–8 săptămâni impune re-endoscopie cu biopsii multiple.

Testul rapid la urează (RUT) pe biopsie antrală detectează H. pylori în 5–30 minute cu sensibilitate 85–95%. Rezultate fals negative apar la sângerare activă sau sub tratament recent cu IPP, antibiotice sau bismut. Histologia (colorație Giemsa sau Genta) are sensibilitate 95–99% și oferă informații despre gradul gastritei, metaplazia intestinală și displazia epitelială.

Esofagita și herniile hiatale la endoscopie

Esofagita de reflux se gradează după clasificarea Los Angeles: gradul A — eroziuni sub 5 mm; gradul B — cel puțin o eroziune peste 5 mm; gradul C — eroziuni confluente sub 75% circumferință; gradul D — eroziuni confluente peste 75%. Gradele C–D necesită IPP doze duble și evaluare pentru complicații. Hernia hiatală prin alunecare este frecventă (20–30% din adulți) și se asociază cu BRGE, dar nu impune chirurgie în absența complicațiilor. Hernia paraesofagiană (tipul II–IV) poate necesita corecție chirurgicală prin risc de volvulus gastric.

Analize complementare după endoscopie

Biopsia gastrică pozitivă pentru H. pylori impune tratament de eradicare și confirmare prin test respirator cu uree C13 la 4 săptămâni după finalizarea tratamentului și oprirea IPP. Hemoglobina și feritina evaluează anemia feriprivă asociată sângerării oculte. Creatinina și coagulograma sunt esențiale înaintea procedurilor terapeutice. Consultul la gastroenterolog — inclusiv la Clinica Proctoven Sibiu — permite planificarea supravegherii endoscopice periodice.

Capsula endoscopică — alternativa non-invazivă pentru intestinul subțire

Capsula endoscopică (capsule endoscopy) este o capsulă cu cameră video de dimensiunea unui comprimat mare (11 × 26 mm) care se înghite și fotografiază intestinul subțire pe tot parcursul tranzitului — 8–10 ore, 50.000–60.000 fotografii. Este utilizată pentru explorarea intestinului subțire (neaccesibil EDS sau colonoscopiei standard): sângerare ocultă sau evidentă fără sursă detectată, boala Crohn a intestinului subțire, polipoze ereditare (sindromul Peutz-Jeghers, polipoza adenomatoasă familială), malabsorbție, suspiciune de tumori ale intestinului subțire. Contraindicată în stenozele intestinale documentate — capsula poate fi reținută. Pregătirea este similar cu colonoscopia (post 12 ore, purgativ ziua anterioară pentru curățarea intestinului subțire).

Ecoendoscopia (EUS) — combinarea endoscopiei cu ecografia

Ecoendoscopia (endoscopic ultrasound — EUS) combină un endoscop standard cu un transductor ecografic la vârf, permițând vizualizarea în timp real a straturilor peretelui digestiv și a structurilor adiacente (pancreas, căi biliare, ganglioni, aortă). EUS are rezoluție superioară față de CT sau RMN pentru: stadializarea locală a cancerului esofagian, gastric, rectal și pancreatic (invazia peretelui și a ganglionilor regionali); evaluarea leziunilor submucoase ale tractului digestiv (tumori stromale gastrointestinale — GIST, carcinoide); diagnosticul pancreatitei cronice, chisturilor pancreatice și tumorilor chistice pancreatice; puncția ecoghidată (EUS-FNA) cu biopsie tisulară din tumori pancreatice, ganglioni mediastinali sau retroperitoneali inaccesibile laparoscopic.

Colonoscopia — distincție față de EDS

Endoscopia digestivă superioară (EDS/gastroscopia) explorează tractul digestiv superior — esofag, stomac, duoden. Colonoscopia explorează colonul și rectul (tractul digestiv inferior). Sunt proceduri separate, cu pregătiri diferite: EDS necesită post alimentar 6–8 ore; colonoscopia necesită purificare completă colonică cu soluție laxativă (macrogol sau bisacodil + soluție salină) cu 1–2 zile înainte. Pacienții cu simptome mixte (sângerare digestivă de cauză neclară, anemie feriprivă fără sursă evidentă) pot necesita ambele proceduri — uneori în aceeași ședință de anestezie (endoscopia bidirecțională). Medicul gastroenterolog decide care procedură sau combinație de proceduri este adecvată în funcție de simptomele și factorii de risc individuali.

Polipii gastrici și intestinali — tipuri și management

Polipii gastrici sunt leziuni protrusive ale mucoasei gastrice, detectate incidental la 2–5% din endoscopii. Tipurile principale: polipii de glandă fundică — cei mai frecvenți (70–80%), fără potențial malign, asociați frecvent cu utilizarea IPP; adenoamele gastrice (10–20% din polipii gastrici) — potențial malign, necesită polipectomie endoscopică și supraveghere; polipii hiperplazici — potential malign scăzut, se pot maligniza la dimensiuni mari (>2 cm). Polipii gastrici mai mari de 1 cm sau cu aspect suspicios (suprafață neregulată, friabilă, ulcerată) necesită rezecție endoscopică (polipectomie sau mucosectomie) și examen histologic. Polipii colonici (adenoame) sunt detectați la colonoscopie — EDS nu evaluează colonul.

ERCP — colangio-pancreatografia retrogradă endoscopică

ERCP (Endoscopic Retrograde Cholangio-Pancreatography) este o procedură endoscopică combinată cu fluoroscopie care vizualizează căile biliare și pancreatice prin canularea papilei Vater cu un endoscop lateral-viewer (duodenoscopul). Indicații principale: litiaza biliară coledociană (calculi în coledoc — extracție endoscopică prin sfincterotomie cu coș Dormia sau balon de extracție); stricturi biliare benigne sau maligne (stentare biliară pentru decompresia icterului obstructiv); pancreatita biliară acută cu icter obstructiv; fistule pancreatice. ERCP are o rată de complicații mai mare decât EDS diagnostică (pancreatita post-ERCP 2–5%, hemoragie 0,5–2%, perforație 0,1–0,5%); este rezervată procedurilor terapeutice — diagnosticul biliopancreatic se face prin CPRM (colangio-pancreatografia prin RMN), non-invazivă.

Pregătirea optimă pentru endoscopie — ghid practic

Post alimentar de minimum 6–8 ore înaintea endoscopiei digestive superioare este obligatoriu. Lichidele clare (apă, ceai neîndulcit) sunt permise până la 2 ore înainte. Medicamentele orale cronice — antihipertensive, antiepileptice, antitiroidiene — se iau cu o mică cantitate de apă cu 2 ore înainte. Insulina se ajustează sau se omite conform indicației diabetologului. IPP (omeprazol, pantoprazol) se continuă; metforminul se omite în ziua procedurii dacă se utilizează substanță de contrast iodat (nu e cazul EDS standard, dar relevant dacă se planifică CT sau ERCP). La proceduri cu sedare, un adult însoțitor este obligatoriu pentru transportul acasă — pacientul nu conduce vehicule 24 ore post-sedare. Bijuteriile din zona gâtului și protezele dentare mobile se îndepărtează înaintea procedurii. Informarea medicului endoscopist despre alergii, anticoagulante și proteze cardiace (pace-maker) este esențială.

Endoscopia digestivă superioară (EDS) și inferioară (colonoscopia) sunt metodele gold-standard de diagnostic și tratament al patologiei mucoasei digestive. EDS — indicații principale: simptome de alarmă (disfagie, odinofagie, scădere ponderală, hematemeză, melenă), dispepsie la pacienți peste 55 ani sau cu factori de risc pentru Helicobacter pylori și cancer gastric, testarea eradicării H. pylori (biopsii pentru CLO test sau histologie), monitorizarea esofagului Barrett, controlul anastomozelor post-chirurgicale. Colonoscopia — indicații: screeningul cancerului colorectal (debut la 45 ani, sau mai devreme la risc familial crescut), hematochezie, anemie feriprivă fără cauza evidentă, modificări de tranzit persistent, polipectomie terapeutică. Polipii adenomatoși cu displazie înaltă sau mai mari de 1 cm: polipectomie endoscopică + urmărire la 3 ani. Sindroamele polipoase familiale (FAP, HNPCC/Lynch) necesită supraveghere endoscopică intensificată din adolescență. Complicațiile rare ale EDS includ perforația (0,03–0,1%) și hemoragia post-polipectomie (1–2%); colonoscopia are risc de perforație de 0,1–0,3%. Pregătirea colonoscopiei (purjare adecvată) este critică pentru calitatea examinării și rata de detecție a polipilor. Endoscopia cu capsulă este alternativa non-invazivă pentru intestinul subțire inaccesibil convențional.

Când este recomandată endoscopia digestivă: indicații și simptome de alarmă

Conform NICE, endoscopia digestivă superioară este recomandată pentru evaluarea unei game largi de simptome și situații clinice. Indicațiile frecvente includ durerea sau disconfortul în partea superioară a abdomenului care nu răspunde la tratament, refluxul gastroesofagian persistent, dificultatea la înghițire (disfagia), greața și vărsăturile recurente, precum și suspiciunea de sângerare digestivă superioară manifestată prin vărsături cu sânge sau scaune negre.

Conform NCBI, anumite simptome de alarmă impun endoscopia cu prioritate, deoarece pot semnala o afecțiune gravă: scăderea inexplicabilă în greutate, anemia feriprivă fără cauză evidentă, dificultatea progresivă la înghițire și sângerarea digestivă. La aceste situații se adaugă supravegherea unor afecțiuni cunoscute, precum esofagul Barrett, sau evaluarea pacienților cu istoric familial de cancer digestiv. Decizia de a efectua endoscopia se ia de medic, în funcție de simptome, vârstă și factori de risc, evitând atât amânarea în cazurile cu risc, cât și investigațiile inutile în cele cu probabilitate scăzută.

Sedarea și siguranța procedurii de endoscopie

Conform NCBI, endoscopia digestivă superioară se poate efectua cu sau fără sedare, în funcție de protocolul clinicii, de preferința pacientului și de complexitatea procedurii. Sedarea conștientă, frecvent folosită, asigură confortul pacientului și reduce anxietatea și reflexul de vomă, făcând procedura mai ușor de tolerat. Anestezia locală a faringelui, prin spray, poate fi folosită singură sau în completarea sedării.

Conform NICE, endoscopia este o procedură sigură atunci când este efectuată de personal calificat, dar, ca orice procedură medicală, comportă riscuri mici: disconfort la nivelul gâtului, balonare temporară din cauza aerului insuflat, și, foarte rar, complicații precum sângerarea sau perforația, în special când se efectuează biopsii sau intervenții terapeutice. Pacienții care primesc sedare trebuie să fie însoțiți la externare și să nu conducă în ziua respectivă. Discutarea riscurilor și a beneficiilor cu medicul, precum și informarea acestuia despre medicația curentă (în special anticoagulante) și despre alergii, fac parte din pregătirea responsabilă a procedurii.

Biopsia endoscopică și testarea pentru Helicobacter pylori

Conform NCBI, unul dintre avantajele majore ale endoscopiei față de investigațiile imagistice este posibilitatea de a preleva biopsii — mici fragmente de țesut din zonele suspecte — care sunt apoi examinate la microscop. Biopsia permite confirmarea sau excluderea unor afecțiuni precum gastrita, metaplazia, displazia sau cancerul, și este esențială pentru diagnosticul de certitudine atunci când aspectul vizual ridică suspiciuni.

Conform NICE, în timpul endoscopiei se poate efectua și testarea pentru Helicobacter pylori, bacteria implicată în ulcerul gastroduodenal și în riscul de cancer gastric, prin teste rapide pe fragmentul biopsiat sau prin examen histologic. Identificarea acestei infecții permite inițierea unui tratament de eradicare, care vindecă ulcerul și reduce riscul de complicații. Astfel, endoscopia nu este doar o investigație de vizualizare, ci și un instrument diagnostic complex, care combină examinarea directă cu prelevarea de probe pentru analize suplimentare. IngesT oferă orientare informativă privind endoscopia digestivă, însă indicația, efectuarea și interpretarea aparțin medicului gastroenterolog.

Endoscopie normală — ce înseamnă un rezultat fără leziuni

Un rezultat endoscopic normal exclude patologia organică vizibilă macroscopic — eroziuni, ulcere, leziuni tumorale sau inflamație severă. Confirmă că simptomele nu au substrat lezional major endoscopic vizibil. Totuși, endoscopia normală nu exclude: dispepsia funcțională, boala celiacă (necesită biopsii duodenale chiar la mucoasă normal-aspectuală), infecția cu H. pylori (necesită biopsie sau test respirator) sau patologia pancreatică și biliară. Pacienții cu simptome funcționale după EDS normală sunt ghidați spre tratament de boală funcțională sau evaluare complementară.

Supravegherea endoscopică periodică — când este necesară

Indicații clare de supraveghere: esofag Barrett (interval dependent de gradul displaziei: 3–5 ani fără displazie, 6 luni–1 an cu displazie de grad scăzut), gastrită atrofică cu metaplazie intestinală (la 3 ani), antecedente de polipectomie gastrică (individualizat), chirurgie gastrică anterioară (Billroth II — supraveghere la 15–20 ani pentru cancer de bont). Complicațiile endoscopiei: perforație (0,01–0,03%), sângerare post-biopsie (sub 0,1%), aspirație în sedare (rare). EDS terapeutică are risc de 1–3%. Anticoagulantele se gestionează conform ghidurilor: aspirina nu se întrerupe de rutină; warfarina se oprește 5 zile; NOAC-urile 24–48 ore.

Recuperarea și pașii după endoscopie

Recuperarea post-sedare durează 30–60 minute. Pacientul poate bea lichide la 1–2 ore, mânca ușor la 3–4 ore. Gâtul poate fi ușor iritat 24 ore. Raportul de endoscopie descrie aspectul macro, biopsia efectuată și diagnosticul preliminar. Rezultatele histologice sunt disponibile în 5–10 zile lucrătoare. Pacientul revine la gastroenterolog pentru interpretarea completă și stabilirea planului terapeutic. Hemoglobina se controlează la 2–4 săptămâni dacă s-a efectuat biopsie multiplă la pacient cu anemie.

Endoscopia de screening pentru cancerul gastric și esofagian

Screeningul endoscopic pentru cancerul gastric prin EDS este implementat în Japonia și Coreea de Sud (țări cu incidență înaltă) și a redus mortalitatea prin cancer gastric cu 40–50% în aceste populații. În România, incidența cancerului gastric este intermediară (7–9 cazuri/100.000 locuitori/an) — nu există un program național de screening gastric. Indicațiile pentru EDS de screening sunt individualizate: fumători peste 50 ani cu simptome digestive recurente; pacienți cu gastrită atrofică sau metaplazie intestinală documentată; rude de gradul I ale pacienților cu cancer gastric la vârstă sub 50 ani. Gastrita cronică cu H. pylori este factorul de risc modificabil principal pentru cancerul gastric — eradicarea H. pylori reduce riscul de cancer gastric cu 35–47% conform studiilor randomizate.

Gastroscopia la vârstnici — considerații speciale

La vârstnicii peste 75 ani, EDS necesită o evaluare prealabilă atentă a raportului risc-beneficiu: capacitatea funcțională cardiopulmonară, medicamentele (anticoagulante, antiagregante), statusul cognitiv și prezența comorbidităților. Sedarea cu midazolam poate produce confuzie post-procedurală la vârstnici — propofol în doze mici sub supraveghere anestezică sau EDS fără sedare (cu anestezie faringiană topică cu xilina spray) sunt alternativele preferate. Deshidratarea, prezentă frecvent la vârstnici, crește vâscozitatea sângelui și riscul tromboembolic post-procedural. Indicațiile de EDS la vârstnicii fragili se individualizează — riscul procedurii trebuie echilibrat față de beneficiul diagnostic sau terapeutic așteptat și față de planul de îngrijire global al pacientului.

Endoscopia digestivă superioară rămâne standardul de aur pentru diagnosticul și tratamentul patologiei tractului digestiv superior — o procedură sigură, bine tolerată și cu un raport risc-beneficiu excelent atunci când este indicată corect de medicul gastroenterolog.

Consultați un medic dacă: Dispepsie persistentă > 4 săptămâni sub tratament; Simptome de alarmă: disfagie, pierdere în greutate, anemie; Vărsături cu sânge sau scaun negru — URGENȚĂ; Vârsta > 45 ani cu simptome digestive noi; Monitorizare esofag Barrett sau ulcer.