Histerosalpingografie (HSG) — Ce este, valori normale și interpretare

Ce este histerosalpingografia (HSG)

Histerosalpingografia (HSG) este o investigație radiologică prin care se injectează o substanță de contrast pe cale transcervicală pentru a vizualiza, în timp real sub control fluoroscopic, conturul cavității uterine și permeabilitatea trompelor uterine, fiind unul dintre testele de primă linie în evaluarea infertilității feminine. Cu alte cuvinte, HSG este o „hartă radiologică" a interiorului uterului și a celor două trompe, care arată dacă spermatozoizii și ovulul se pot întâlni și dacă embrionul are unde să se implanteze. Conform ACOG, HSG rămâne metoda de referință accesibilă pentru aprecierea permeabilității tubare la femeile care nu reușesc să obțină o sarcină, iar potrivit NICE testul este recomandat ca parte a algoritmului de investigare a cuplului infertil atunci când nu există suspiciune de patologie pelvină asociată. La IngesT explicăm pas cu pas la ce se referă rezultatul, astfel încât pacienta să înțeleagă raportul radiologic și să discute informat cu medicul specialist din ginecologie.

Examinarea se desfășoară în serviciul de radiologie și combină două componente: o parte „histero", care privește cavitatea uterină (formă, contur, eventuale defecte de umplere), și o parte „salpingo", care privește trompele (din latină salpinx = trompă) și capacitatea contrastului de a traversa lumenul tubar până în cavitatea peritoneală. Atunci când contrastul „scapă" liber în jurul ansei intestinale, vorbim despre spill peritoneal, semnul clasic de permeabilitate tubară. Conform RCOG, această trecere liberă a contrastului confirmă funcționalitatea anatomică a trompei, deși nu garantează și funcția ciliară sau captarea ovulului. Înțelegerea acestei distincții este esențială, motiv pentru care IngesT insistă pe interpretarea contextuală, nu izolată, a rezultatului.

Momentul efectuării în ciclul menstrual

HSG se efectuează de regulă în faza foliculară precoce a ciclului, adică în primele zile după încetarea menstruației, tipic între zilele 6 și 12 ale ciclului (numărând prima zi de sângerare ca ziua 1). Acest interval are trei avantaje majore. În primul rând, endometrul este subțire după descuamarea menstruală, ceea ce reduce riscul ca fragmente de mucoasă să fie interpretate eronat ca defecte de umplere. În al doilea rând, fereastra post-menstruală precede ovulația, minimizând riscul de a iradia o sarcină incipientă neașteptată. Conform Mayo Clinic, programarea în acest interval scade probabilitatea unei sarcini necunoscute la momentul examinării și optimizează vizibilitatea conturului cavitar. Potrivit UpToDate, evitarea perioadei menstruale active reduce și riscul teoretic de pasaj retrograd al sângelui și de diseminare a unei infecții.

Se recomandă abstinență sau contracepție de barieră de la prima zi a ciclului până la efectuarea testului, tocmai pentru a exclude o sarcină în evoluție. Conform NHS, pacienta trebuie să anunțe echipa medicală dacă există orice posibilitate de sarcină, caz în care examinarea se amână. La IngesT subliniem că această măsură nu este o formalitate birocratică, ci o regulă de radioprotecție care protejează un eventual embrion de expunerea la raze X și la substanța de contrast.

Cum se face — tehnica pas cu pas

Procedura durează în general 10–30 de minute și nu necesită anestezie generală. Pacienta este așezată pe masa radiologică în poziție ginecologică. Medicul plasează un specul vaginal, dezinfectează colul uterin și introduce fie o canulă cu balonaș, fie un cateter subțire (uneori o piesă de aspirație tip cupă) prin orificiul cervical. Prin acest dispozitiv se injectează lent substanța de contrast iodată hidrosolubilă. Pe măsură ce contrastul umple cavitatea uterină și înaintează prin trompe, radiologul achiziționează imagini fluoroscopice secvențiale. Conform Cleveland Clinic, întreaga manevră se realizează sub control vizual radiologic, ceea ce permite surprinderea dinamică a momentului în care contrastul trece (sau nu) dincolo de fiecare trompă.

Se folosesc două tipuri de substanță de contrast: hidrosolubilă (cea mai utilizată astăzi) și, mai rar, liposolubilă. Un studiu de referință publicat în NEJM (studiul H2Oil) a sugerat o rată de sarcină ușor mai mare în lunile de după HSG cu contrast liposolubil, ridicând ipoteza unui efect „terapeutic" de spălare tubară; totuși, conform Cochrane, dovezile privind acest beneficiu rămân de calitate moderată și necesită confirmare suplimentară. La IngesT prezentăm aceste nuanțe fără a promite efecte care nu sunt ferm dovedite, în acord cu principiul de a nu crea așteptări nerealiste.

Contrastul folosit este iodat, motiv pentru care pacienta trebuie să semnaleze orice alergie cunoscută la iod sau la substanțe de contrast. Examinarea presupune o doză mică de radiație ionizantă; conform WHO, principiul ALARA („as low as reasonably achievable") guvernează orice expunere radiologică, iar dozele dintr-o HSG standard sunt considerate mici comparativ cu beneficiul diagnostic. Detaliile complete despre alte teste imagistice se găsesc în secțiunea analize de pe IngesT.

Numărul de imagini achiziționate este redus deliberat la minimul necesar pentru un diagnostic corect, în acord cu principiul de a limita expunerea. De regulă se obțin câteva clișee cheie: unul inițial înainte de injectare, unul cu cavitatea umplută, unul cu trompele opacifiate și unul final care surprinde pasajul peritoneal. Conform Cleveland Clinic, fluoroscopia este folosită intermitent, nu continuu, tocmai pentru a menține doza mică. Potrivit Mayo Clinic, durata efectivă de expunere la raze X în timpul unei HSG este de ordinul secundelor, distribuite pe parcursul examinării. La IngesT reamintim că, în comparație cu beneficiul de a identifica o cauză tratabilă de infertilitate, această doză mică este, în opinia ghidurilor, pe deplin justificată, cu condiția respectării ferestrei post-menstruale și a excluderii sarcinii.

Indicații — când se recomandă HSG

Principala indicație a HSG este evaluarea infertilității feminine, în special suspiciunea de factor tubar. Factorul tubar este responsabil pentru o proporție importantă a cazurilor de infertilitate; conform WHO, obstrucția tubară reprezintă o cauză frecventă a imposibilității de a concepe la nivel global, mai ales în regiunile cu prevalență ridicată a infecțiilor pelvine. HSG permite localizarea obstrucției (proximală, la nivelul joncțiunii utero-tubare, sau distală, la nivelul pavilionului) și aprecierea conturului cavitar.

Alte indicații includ: evaluarea suspiciunii de malformații uterine congenitale (uter septat, bicorn, unicorn, didelf), investigarea pierderilor recurente de sarcină în care se caută anomalii de formă a cavității, evaluarea sinechiilor (aderențe intrauterine, sindromul Asherman), controlul după anumite intervenții și verificarea poziției unui dispozitiv intrauterin. HSG se utilizează și pentru evaluarea după sterilizare tubară (confirmarea ocluziei dorite) sau, dimpotrivă, pentru a aprecia anatomia înainte de o eventuală recanalizare tubară. Conform RCOG, alegerea HSG versus alte metode depinde de întrebarea clinică precisă și de profilul pacientei. Pentru context, multe dintre aceste situații sunt detaliate în pagina generală afecțiuni de pe IngesT.

HSG poate evidenția și patologie care interferează cu fertilitatea: fibroame uterine submucoase care deformează cavitatea, polipi endometriali sau modificări sugestive de endometrioză cu impact tubar. Deși HSG nu este testul de elecție pentru diagnosticul endometriozei, conform ESHRE investigația poate ridica suspiciuni care orientează spre evaluare suplimentară prin laparoscopie.

Pregătirea pentru examinare

Pregătirea este relativ simplă, dar nu trebuie neglijată. Pacienta trebuie să programeze testul în fereastra post-menstruală discutată mai sus și să confirme absența unei sarcini. Conform NHS, multe servicii recomandă administrarea unui antiinflamator (de exemplu ibuprofen) cu aproximativ o oră înainte de procedură, pentru a reduce crampele asociate injectării contrastului. În unele protocoale se prescrie antibioprofilaxie atunci când există factori de risc pentru boală inflamatorie pelvină; conform ACOG, antibioprofilaxia de rutină nu este necesară la toate pacientele, ci se individualizează în funcție de istoric.

Pacienta trebuie să semnaleze: alergii (în special la iod sau contrast), sângerare vaginală activă, suspiciune de infecție pelvină acută și orice posibilitate de sarcină. Conform UpToDate, infecția pelvină activă reprezintă o contraindicație, deoarece manevra ar putea disemina infecția în trompe și peritoneu. La IngesT recomandăm ca lista de medicamente curente și istoricul de intervenții ginecologice să fie pregătite înainte de programare, pentru ca radiologul și medicul din ginecologie să aibă tabloul complet.

Contraindicații și situații în care HSG se amână

Deși este o investigație larg disponibilă, histerosalpingografia nu se efectuează în orice moment. Există câteva contraindicații clare care impun amânarea sau alegerea unei alte metode. Prima și cea mai importantă este sarcina, confirmată sau posibilă: expunerea unui embrion în dezvoltare la radiație ionizantă și la substanța de contrast trebuie evitată complet. Conform ACOG, excluderea sarcinii înainte de orice examinare radiologică ginecologică este o regulă fermă de radioprotecție. A doua contraindicație majoră este infecția pelvină activă sau o infecție genitală joasă netratată; conform RCOG, efectuarea HSG în prezența unei infecții poate transforma o cervicită sau o vaginită într-o boală inflamatorie pelvină ascendentă, cu afectare tubară permanentă — exact rezultatul pe care testul ar trebui să îl prevină.

Sângerarea uterină abundentă în momentul programării reprezintă, de asemenea, un motiv de amânare, deoarece cheagurile pot fi confundate cu defecte de umplere și pot compromite calitatea imaginilor. O alergie severă, documentată, la substanțele de contrast iodate poate impune fie premedicație antialergică, fie alegerea unei alternative fără iod, precum sonohisterosalpingografia. Conform NHS, fiecare contraindicație trebuie evaluată individual de medic, care cântărește beneficiul diagnostic față de riscul potențial. La IngesT subliniem că aceste reguli nu sunt obstacole birocratice, ci mecanisme de siguranță care protejează atât pacienta, cât și o eventuală sarcină viitoare, motiv pentru care o anamneză onestă și completă este esențială.

Ce se întâmplă după procedură

Imediat după finalizarea HSG, pacienta poate prezenta crampe ușoare, o senzație de presiune pelvină și o sângerare vaginală minoră, care apare deoarece colul a fost manipulat și contrastul a fost injectat sub presiune. Conform Cleveland Clinic, aceste manifestări sunt în general blânde și se remit în 24 de ore; se recomandă folosirea unui absorbant, nu a unui tampon intern, în primele ore. Pacienta se poate întoarce de obicei la activitățile zilnice obișnuite în aceeași zi, eventual cu un analgezic uzual pentru disconfort.

Există câteva semnale de alarmă care impun contactarea medicului: febră peste 38°C, durere pelvină intensă și progresivă, sângerare abundentă (mai mare decât o menstruație) sau o secreție vaginală urât mirositoare. Conform ACOG, aceste simptome pot indica o complicație infecțioasă rară și necesită evaluare promptă. Potrivit UpToDate, majoritatea pacientelor nu dezvoltă nicio complicație, iar incidența bolii inflamatorii pelvine post-HSG este mică la femeile fără factori de risc. La IngesT recomandăm pacientelor să noteze orice simptom neobișnuit și să nu ezite să contacteze serviciul de ginecologie dacă starea generală se deteriorează, deoarece intervenția precoce previne complicațiile pe termen lung asupra fertilității, discutate pe larg în pagina dedicată infertilității.

Interpretarea raportului radiologic — termeni cheie

Un raport de histerosalpingografie poate conține o serie de termeni tehnici care îngrijorează pacientele tocmai pentru că sunt necunoscuți. „Cavitate uterină de aspect normal, contur regulat" înseamnă că interiorul uterului are formă triunghiulară armonioasă, fără indentații sau goluri. „Pasaj liber al contrastului cu spill peritoneal bilateral" confirmă că ambele trompe sunt permeabile. „Defect de umplere" semnalează o zonă unde contrastul nu pătrunde, sugerând o formațiune (polip, fibrom submucos) sau o aderență. „Obstrucție cornuală" sau „obstrucție proximală" indică blocaj la nivelul joncțiunii dintre uter și trompă, în timp ce „lipsa spill-ului cu trompă dilatată" sugerează hidrosalpinx distal.

Conform RCOG, formulările radiologice trebuie întotdeauna corelate cu tabloul clinic și cu celelalte investigații ale cuplului, pentru că o singură imagine nu spune întreaga poveste. Potrivit BMJ, comunicarea clară a rezultatelor către pacientă, în termeni accesibili, îmbunătățește aderența la planul de investigare și reduce anxietatea. La IngesT ne propunem exact acest rol de „traducător" între limbajul radiologic și înțelegerea pacientei, astfel încât discuția cu medicul din ginecologie să fie una informată, în care întrebările potrivite să poată fi puse. Reamintim că niciun rezultat HSG nu trebuie autodiagnosticat, ci interpretat de medicul curant în contextul întregului dosar medical.

Ce arată un rezultat anormal — obstrucții și defecte

Un rezultat „anormal" la HSG nu este un diagnostic final, ci un punct de plecare pentru investigații țintite. Cea mai frecventă constatare patologică este absența pasajului contrastului dincolo de una sau ambele trompe, ceea ce indică obstrucție tubară. Obstrucția poate fi proximală (la joncțiunea utero-tubară, unde contrastul nu pătrunde deloc în trompă) sau distală (contrastul umple trompa, dar nu trece în peritoneu, sugerând blocaj la nivelul pavilionului). Conform RCOG, obstrucția proximală bilaterală evidențiată la HSG trebuie confirmată, deoarece spasmul cornual poate mima o ocluzie reală; potrivit UpToDate, o trompă raportată ca obstruată proximal la HSG poate fi de fapt permeabilă la laparoscopie în până la o treime din cazuri.

Hidrosalpinx și sechele inflamatorii

Când trompa distală este obstruată, contrastul rămâne captiv și destinde trompa, realizând imaginea de hidrosalpinx — o trompă dilatată, plină cu lichid. Conform ESHRE, hidrosalpinxul are o relevanță deosebită în medicina reproducerii, pentru că lichidul tubar poate reflua în cavitatea uterină și poate reduce semnificativ șansele de implantare la fertilizarea in vitro; din acest motiv, ghidurile recomandă uneori intervenția asupra hidrosalpinxului înainte de transferul embrionar. Hidrosalpinxul este adesea sechela unei boli inflamatorii pelvine; conform WHO, infecțiile cu transmitere sexuală netratate, în special cu Chlamydia trachomatis, reprezintă o cauză majoră de afectare tubară la nivel mondial.

Defecte de umplere ale cavității uterine

În interiorul cavității, contrastul poate desena „goluri" numite defecte de umplere. Acestea pot corespunde unui polip endometrial, unui fibrom uterin submucos sau unor sinechii (aderențe intrauterine, sindromul Asherman). Conform ACOG, defectele de umplere identificate la HSG necesită de regulă confirmare și caracterizare prin histeroscopie sau sonohisterografie, deoarece HSG vede „umbra" leziunii, nu țesutul în sine. Sinechiile severe pot fragmenta cavitatea în compartimente și sunt o cauză cunoscută de infertilitate și de pierderi de sarcină; potrivit BMJ, recunoașterea precoce a sindromului Asherman influențează prognosticul reproductiv.

Malformații müulleriene

HSG poate sugera anomalii congenitale de dezvoltare a uterului (malformații müulleriene): uter septat (un sept fibros împarte cavitatea), uter bicorn (două coarne uterine), uter unicorn sau didelf. Conform ESHRE, distincția dintre uterul septat și cel bicorn este clinic importantă, pentru că primul beneficiază de rezecție histeroscopică, în timp ce HSG singură nu poate diferenția cu certitudine cele două entități — este necesară imagistică tridimensională (ecografie 3D sau RMN). La IngesT explicăm că un aspect „bicorn" pe HSG trebuie întotdeauna corelat cu conturul extern al uterului, vizibil doar prin alte metode.

Evaluarea după sterilizare și înainte de recanalizare

HSG are un rol specific în două scenarii legate de sterilizarea tubară. În primul rând, după o ligatură de trompe efectuată în scop contraceptiv, examinarea poate confirma că ocluzia dorită este completă și că ambele trompe sunt efectiv blocate, fără pasaj de contrast. În al doilea rând, la o femeie care și-a schimbat decizia și dorește o sarcină după o sterilizare anterioară, HSG ajută la evaluarea anatomiei restante a trompelor înainte de o eventuală intervenție de recanalizare (reanastomoză tubară). Conform RCOG, lungimea și calitatea segmentelor tubare rămase influențează direct șansele de succes ale recanalizării, iar HSG oferă o primă apreciere a acestor parametri. Potrivit UpToDate, deciziile privind recanalizarea versus fertilizarea in vitro depind de vârsta pacientei, de tipul sterilizării inițiale și de factorul masculin asociat.

Tot în acest context, HSG poate documenta și o ocluzie incompletă neintenționată după o procedură de sterilizare, situație rară dar relevantă, deoarece o trompă parțial permeabilă poate predispune la sarcină ectopică. Conform ACOG, orice eșec al contracepției tubare necesită evaluare atentă tocmai din cauza acestui risc. La IngesT explicăm că în aceste situații particulare HSG nu este doar un test de fertilitate, ci și un instrument de verificare a unei intervenții anterioare, ale cărui rezultate orientează direct conduita ulterioară, discutată în cadrul serviciului de ginecologie.

Mecanismul afectării tubare — de ce se obstruează trompele

Pentru a înțelege de ce o trompă apare obstruată la HSG, este util să cunoaștem mecanismele subiacente. Trompa uterină este un conduct fin, tapetat cu celule ciliate care transportă ovulul și apoi embrionul spre cavitatea uterină. Orice proces inflamator sau cicatricial poate îngusta sau bloca acest lumen delicat. Cauza cea mai frecventă la nivel mondial este infecția: conform WHO, infecțiile cu transmitere sexuală netratate, în special cu Chlamydia trachomatis și Neisseria gonorrhoeae, declanșează salpingite care lasă cicatrici și aderențe. Endometrioza profundă, intervențiile chirurgicale pelvine anterioare și aderențele postoperatorii sunt alte cauze importante.

Localizarea obstrucției are semnificație diferită. Obstrucția proximală (cornuală) poate fi cauzată de dopuri de mucus, de spasm sau de o leziune fibroasă veritabilă; conform UpToDate, o parte din aceste „obstrucții" sunt reversibile sau false, motiv pentru care confirmarea prin laparoscopie sau cateterizare tubară este uneori necesară. Obstrucția distală, dimpotrivă, reflectă de regulă o leziune anatomică reală a pavilionului, frecvent sechelă inflamatorie, și se asociază cu hidrosalpinx. Conform ESHRE, distincția dintre cele două tipuri orientează tratamentul: unele cazuri proximale beneficiază de cateterizare, în timp ce hidrosalpinxul distal poate necesita salpingectomie înainte de fertilizarea in vitro. La IngesT detaliem aceste mecanisme pentru ca pacienta să înțeleagă de ce un rezultat HSG nu este o sentință, ci o piesă dintr-un puzzle mai larg, completată în pagina despre infertilitatea feminină.

Implicații pentru fertilitate și sarcina ectopică

Anomaliile tubare cresc riscul de sarcină tubară. O trompă cu permeabilitate parțială sau cu leziuni cicatriciale poate permite fecundarea, dar împiedică migrarea normală a embrionului, predispunând la sarcină ectopică. Conform RCOG, antecedentele de patologie tubară reprezintă un factor de risc recunoscut pentru implantarea ectopică. De aceea, un rezultat HSG care arată afectare tubară are valoare nu doar pentru planificarea tratamentului de fertilitate, ci și pentru consilierea privind riscurile unei sarcini ulterioare. Femeile cu sindrom de ovar polichistic care asociază și factor tubar pot necesita o strategie integrată, discutată în ginecologie și în pagina dedicată infertilității.

Limitele HSG și ce NU poate arăta

Un rezultat HSG „în limite normale" — cavitate uterină regulată și trompe permeabile bilateral — este liniștitor, dar nu exclude toate cauzele de infertilitate. HSG evaluează anatomia, nu funcția. O trompă permeabilă radiologic poate avea totuși ciliatura lezată sau o captare deficitară a ovulului, aspecte invizibile la examen. Conform UpToDate, un HSG normal nu garantează fertilitatea și nu înlocuiește evaluarea ovulației, a rezervei ovariene sau a factorului masculin. Potrivit NICE, investigarea cuplului infertil trebuie să fie completă și să nu se oprească la un singur test normal.

Alternative și teste complementare

Există mai multe alternative la HSG, fiecare cu avantaje proprii. Sonohisterosalpingografia (HyCoSy / HyFoSy) folosește ultrasunete și o soluție de contrast (ser fiziologic agitat sau spumă), evitând complet radiația ionizantă; conform ESHRE, această tehnică este o alternativă validă de primă linie pentru evaluarea permeabilității tubare, cu acuratețe comparabilă în mâini experimentate. Laparoscopia cu cromotubație (test cu albastru de metilen injectat transcervical, vizualizat direct la nivelul trompelor) rămâne standardul de referință pentru evaluarea tubară; conform RCOG, laparoscopia este rezervată cazurilor cu suspiciune de patologie pelvină asociată (endometrioză, aderențe) sau când rezultatele non-invazive sunt neconcludente.

Pentru evaluarea exclusivă a cavității uterine, histeroscopia și sonohisterografia cu ser fiziologic oferă vizualizare directă, respectiv detaliată, a leziunilor intracavitare. Conform ACOG, histeroscopia permite atât diagnostic, cât și tratament în aceeași sesiune pentru polipi sau sinechii. La IngesT prezentăm aceste opțiuni pentru ca pacienta să înțeleagă de ce medicul poate recomanda o metodă în locul alteia, în funcție de întrebarea clinică, de iradiere și de necesitatea unei eventuale intervenții terapeutice.

Riscuri și disconfort

HSG este o procedură sigură, dar nu lipsită de disconfort sau riscuri minore. Cel mai frecvent, pacienta resimte crampe de tip menstrual în timpul injectării contrastului, care se atenuează în scurt timp. Pot apărea sângerare vaginală ușoară și o senzație de presiune pelvină. Conform NHS, aceste simptome sunt de obicei tranzitorii și se ameliorează cu analgezice obișnuite. Reacțiile alergice la contrastul iodat sunt rare, dar posibile, motiv pentru care declararea alergiilor este obligatorie.

Complicația mai serioasă, deși rară, este declanșarea sau agravarea unei infecții pelvine; conform ACOG, riscul de boală inflamatorie pelvină post-HSG este mic la pacientele fără factori de risc, dar crește la cele cu antecedente de infecție. Apariția febrei, a durerii pelvine intense sau a unei secreții vaginale anormale după procedură impune evaluare medicală promptă. Conform WHO, expunerea la radiație ionizantă în HSG este mică, dar orice examinare radiologică se justifică prin beneficiul diagnostic, în acord cu principiul ALARA.

Mituri și realitate despre HSG

Mit 1: „HSG provoacă infertilitate sau distruge trompele." Realitate: Conform ACOG, HSG este o procedură diagnostică sigură care nu afectează fertilitatea; dimpotrivă, ajută la identificarea cauzelor de infertilitate și, conform Cochrane, există chiar ipoteza unui efect favorabil asupra ratelor de sarcină în lunile imediat următoare, mai ales cu contrast liposolubil.

Mit 2: „Dacă trompele sunt permeabile la HSG, sigur voi rămâne însărcinată." Realitate: Conform UpToDate, permeabilitatea anatomică nu garantează funcția tubară completă și nici nu exclude alte cauze de infertilitate (ovulatorii, masculine, uterine); un HSG normal este o veste bună, dar nu un certificat de fertilitate.

Mit 3: „HSG este o procedură extrem de dureroasă care necesită anestezie generală." Realitate: Conform NHS, majoritatea femeilor resimt crampe moderate, similare celor menstruale, controlabile cu un antiinflamator administrat înainte; anestezia generală nu este necesară de rutină.

Mit 4: „Un aspect bicorn la HSG înseamnă diagnostic cert de uter bicorn." Realitate: Conform ESHRE, HSG nu poate diferenția cu certitudine uterul septat de cel bicorn, deoarece nu vede conturul extern al uterului; este nevoie de ecografie 3D sau RMN pentru diagnostic precis, distincție cu implicații terapeutice majore.

Mit 5: „Radiația din HSG este periculoasă și trebuie evitată cu orice preț." Realitate: Conform WHO, doza de radiație dintr-o HSG standard este mică și se aplică principiul ALARA; programarea în faza foliculară post-menstruală reduce și mai mult riscul prin evitarea unei sarcini incipiente.

Mit 6: „HSG poate diagnostica endometrioza." Realitate: Conform ESHRE, HSG nu este testul de elecție pentru endometrioză; poate ridica suspiciuni indirecte, dar diagnosticul de certitudine al endometriozei se face prin laparoscopie cu vizualizare directă.

Întrebări frecvente (FAQ)

Când în ciclul menstrual se face histerosalpingografia?

HSG se programează în faza foliculară precoce, de regulă între zilele 6 și 12 ale ciclului, numărând prima zi de menstruație ca ziua 1. Acest interval are avantaje clare: endometrul este subțire după descuamare, ceea ce reduce riscul de a interpreta eronat fragmente de mucoasă drept defecte de umplere, iar fereastra precede ovulația, scăzând probabilitatea unei sarcini necunoscute. Conform Mayo Clinic, programarea în acest interval minimizează riscul de a iradia un embrion incipient. Potrivit NHS, se recomandă abstinență sau contracepție de barieră de la prima zi a ciclului până la test, tocmai pentru a exclude o sarcină. Dacă există orice posibilitate de sarcină, examinarea se amână. La IngesT recomandăm pacientelor să noteze prima zi a ciclului și să comunice această dată echipei medicale la programare, pentru încadrarea corectă în fereastra optimă de 6 zile.

Este dureroasă histerosalpingografia?

Majoritatea femeilor resimt crampe de intensitate moderată, asemănătoare durerilor menstruale, în special în momentul injectării substanței de contrast. Disconfortul durează de obicei câteva minute și se atenuează rapid după finalizarea procedurii, care în total durează aproximativ 10–30 de minute. Conform NHS, administrarea unui antiinflamator (de exemplu ibuprofen) cu circa o oră înainte reduce semnificativ crampele. Potrivit Cleveland Clinic, anestezia generală nu este necesară de rutină, iar pacienta poate reveni la activitățile obișnuite în aceeași zi. Pot apărea sângerare vaginală ușoară și senzație de presiune pelvină, de regulă tranzitorii. La IngesT sfătuim pacientele să își planifice o zi mai liniștită după examinare și să își ducă un însoțitor dacă sunt anxioase, deși procedura este în general bine tolerată.

Ce înseamnă „trompe permeabile bilateral" în rezultat?

Formularea „trompe permeabile bilateral" înseamnă că substanța de contrast a traversat liber ambele trompe uterine și s-a revărsat în cavitatea peritoneală (semnul de spill), confirmând că nu există o obstrucție anatomică pe traseul tubar. Conform RCOG, acest pasaj liber demonstrează permeabilitatea, dar nu garantează și funcția ciliară sau captarea ovulului de către pavilion. Potrivit UpToDate, un rezultat normal nu exclude alte cauze de infertilitate, precum tulburările de ovulație sau factorul masculin, care necesită teste separate. Astfel, „permeabil bilateral" este o veste bună, dar trebuie integrată în evaluarea completă a cuplului. La IngesT încurajăm pacientele să discute rezultatul în context cu medicul din ginecologie, nu să îl interpreteze izolat ca pe un certificat de fertilitate.

HSG poate crește șansele de a rămâne însărcinată?

Există o ipoteză interesantă conform căreia trecerea contrastului prin trompe ar putea avea un efect ușor „terapeutic" de spălare a unor mici obstacole. Studiul H2Oil publicat în NEJM a raportat rate de sarcină ușor mai mari în lunile de după HSG cu contrast liposolubil comparativ cu cel hidrosolubil. Totuși, conform Cochrane, dovezile privind acest beneficiu sunt de calitate moderată și nu justifică efectuarea HSG exclusiv ca tratament. Procedura rămâne în primul rând diagnostică. La IngesT prezentăm aceste date cu prudență, fără a promite efecte care nu sunt ferm dovedite, pentru ca pacienta să aibă așteptări realiste. Decizia privind tipul de contrast și momentul testului aparține medicului specialist, în funcție de profilul individual al fiecărei paciente.

Ce alternative există la HSG?

Principalele alternative sunt sonohisterosalpingografia (HyCoSy/HyFoSy), care folosește ultrasunete și o soluție de contrast fără radiație ionizantă, și laparoscopia cu cromotubație, care vizualizează direct trompele după injectarea de albastru de metilen. Conform ESHRE, sonohisterosalpingografia este o alternativă validă de primă linie, cu acuratețe comparabilă în mâini experimentate și fără expunere la raze X. Potrivit RCOG, laparoscopia rămâne standardul de referință și este rezervată cazurilor cu suspiciune de patologie pelvină asociată, precum endometrioza sau aderențele. Pentru evaluarea cavității uterine, histeroscopia permite diagnostic și tratament în aceeași sesiune. La IngesT explicăm că alegerea metodei depinde de întrebarea clinică, de dorința de a evita radiația și de necesitatea unei eventuale intervenții terapeutice, decizie luată împreună cu medicul din radiologie și ginecologie.

Surse

Informațiile de pe această pagină se bazează pe ghiduri și surse de referință: ESHRE (European Society of Human Reproduction and Embryology), ACOG (American College of Obstetricians and Gynecologists), RCOG (Royal College of Obstetricians and Gynaecologists), NICE, NHS, WHO, Mayo Clinic, Cleveland Clinic, UpToDate, BMJ, NEJM, Cochrane. Conținutul are scop informativ și nu înlocuiește consultul medical. Pentru evaluare personalizată, consultați un medic specialist din ginecologie.

Adresați-vă medicului specialist în ginecologie dacă încercați să obțineți o sarcină de peste 12 luni (sau 6 luni dacă aveți peste 35 de ani), dacă aveți antecedente de infecții pelvine, pierderi repetate de sarcină sau suspiciune de anomalie uterină. După o HSG, solicitați evaluare urgentă în caz de febră, durere pelvină intensă persistentă sau secreție vaginală anormală.