Transaminaze — Ce este, valori normale și interpretare

Raportul AST/ALT oferă informații diagnostice valoroase: AST/ALT < 1 sugerează hepatită virală sau steatoză, AST/ALT > 2 sugerează hepatopatie alcoolică, AST/ALT > 1 în contextul cirozei indică fibroză avansată.

Se recomandă ca parte a profilului hepatic de rutină, în evaluarea oricărei suspiciuni de boală hepatică și în monitorizarea tratamentelor hepatotoxice (statine, metotrexat, antituberculoase).

Conform AASLD 2017, EASL, NICE NG50, transaminazele (ALT/TGP și AST/TGO) reprezintă un parametru esențial al sistemului hepatologie, măsurat prin spectrofotometrie UV cinetică IFCC cu valori de referință ALT <35 (F)/<45 (M), AST <31 (F)/<35 (M) U/L. Standardizarea internațională a metodologiei (conform IFCC, CLSI și CDC reference laboratories) asigură comparabilitatea rezultatelor între laboratoarele clinice acreditate partenere IngesT și permite urmărirea longitudinală a pacientului cu acuratețe analitică verificată prin programe de control extern (RIQAS, UK NEQAS, CAP Proficiency Testing).

Mituri și realitate despre transaminazele

Există multe concepții greșite despre interpretarea acestei analize. IngesT clarifică cele mai răspândite mituri, pentru a permite pacienților să comunice mai eficient cu medicul curant.

Mit 1: „Transaminazele crescute înseamnă mereu o boală hepatică gravă.” Realitate: Conform NCBI, creșterile ușoare au frecvent cauze benigne, precum steatoza.

Mit 2: „AST este specific doar ficatului.” Realitate: Conform Mayo Clinic, AST se găsește și în mușchi și inimă.

Mit 3: „Valori normale exclud orice boală hepatică.” Realitate: Conform NICE, în ciroza avansată transaminazele pot fi normale.

Mit 4: „Raportul AST/ALT nu are valoare.” Realitate: Conform NCBI, raportul poate orienta spre anumite cauze.

Mit 5: „O creștere ușoară necesită tratament imediat.” Realitate: Conform NICE, se reevaluează și se caută cauza înainte de orice decizie.

Raportul AST/ALT (De Ritis) — cheia diagnosticului diferențial hepatic

Raportul De Ritis (AST/ALT) este instrumentul cel mai valoros pentru orientarea etiologiei hepatopatiei. Valorile de referință sunt 0,8–1,2. Un raport sub 1 (ALT predominant) este caracteristic hepatitelor virale acute (A, B, C), steatohepatitei non-alcoolice (NASH) și hepatitei autoimune — în toate aceste situații, citoliza hepatocelulară eliberează preferențial ALT, enzima mai concentrată în citoplasma hepatocitului. Un raport peste 2 (AST predominant) este înalt sugestiv pentru hepatopatia alcoolică — alcoolul etanol inhibă conversia piridoxal-5-fosfat în hepatocite (cofactor necesar pentru sinteza ALT), reducând selectiv sinteza de ALT și crescând relativ AST. Un raport AST/ALT > 2 în prezența GGT crescut și a unui context clinic sugestiv (consum cronic de alcool) are valoare predictivă pozitivă de 90% pentru hepatopatia alcoolică. Raportul depășește 1 și în ciroze avansate (parenchimul hepatic restant produce mai mult AST mitocondrial decât ALT citoplasmatic), în infarctul miocardic acut (AST cardiac dominant), în rabdomioliză (AST muscular) și în hipotiroidism sever.

Steatoza hepatică non-alcoolică (MASLD/NAFLD) — cauza #1 de transaminaze crescute în România

MASLD (Metabolic dysfunction-Associated Steatotic Liver Disease), anterior denumită NAFLD, este cea mai frecventă boală hepatică cronică din lume, afectând 25–30% din adulți. În România, prevalența depășește 35% la adulții cu obezitate abdominală (circumferință talie > 94 cm la bărbați, > 80 cm la femei). ALT este crescut tipic de 1–3× normalul, cu raport AST/ALT sub 1. Progresia este de tip spectru: steatoza simplă (benigna, reversibilă) → MASH (Metabolic-Associated Steatohepatitis, cu inflamație și balonizare hepatocelulară) → fibroză perisinusoidală → ciroză (la 10–15% din pacienții cu MASH). Tratamentul: scăderea ponderală de minim 7–10% din greutatea corporală inversează MASH histologic; activitate aerobă 150–300 min/săptămână; controlul glicemiei (inhibitorii SGLT2 — empagliflozin, dapagliflozin — au demonstrat reducerea fibrozei hepatice în studii recente); resmetirom (agonist receptor tiroidian β — primul medicament aprobat FDA 2024 pentru MASH cu fibroză F2-F3). Monitorizarea non-invazivă: FibroScan (elastografie hepatică tranzitorie) + biomarkeri (FIB-4, APRI) la 6–12 luni.

Hepatita medicamentoasă (DILI) — diagnosticul diferențial obligatoriu

Drug-Induced Liver Injury (DILI) este cauza de transaminaze crescute cel mai frecvent subestimată. Medicamentele implicate cel mai frecvent în România: paracetamolul — în supradoze acute (AST/ALT pot depăși 5000 U/L, necroza centrolobulară, mortalitate 10–20% în forme fulminante; antidot: N-acetilcisteina intravenos, eficient dacă administrat în primele 8–10 ore); statinele — cresc ALT la <1% din pacienți, de obicei sub 3× normalul, tranzitoriu; ghidurile actuale nu mai impun monitorizare sistematică a transaminazelor la statine în absența simptomelor; antituberculos (izoniazida + rifampicina) — hepatotoxicitate la 10–20%, cu hepatită clinică la 1–2%; monitorizare lunară obligatorie; amiodarona — hepatotoxicitate cronică, ALT ușor–moderat crescut, impune monitorizare anuală; metotrexatul — fibroză hepatică dependentă de doza cumulativă; biopsie hepatică sau FibroScan obligatoriu la >3,5–4 g doza cumulativă. Criteriile de cauzalitate DILI utilizate în practica clinică: scala CIOMS/RUCAM (Roussel Uclaf Causality Assessment Method) — evaluează latența, evoluția după retragere, excluderea altor cauze, reexpunere.

Transaminaze crescute și sportul de performanță — fenomenul de "athlete's liver"

La sportivii de performanță (alergători de maraton, culturiști, jucători de fotbal), AST poate fi crescut de 3–10× normalul după efort fizic intens, reflectând lezarea musculară și nu hepatopatia. AST se găsește în concentrații mari în fibrele musculare scheletice; contracțiile excentriice (alergat la coborâre, genuflexiuni cu greutăți) produc eliberare masivă de AST muscular. Diferențierea hepatic vs. muscular: CK (creatin-kinaza) — dacă CK este crescut de 10–100× cu AST crescut și ALT normal sau minim crescut, cauza este musculară, nu hepatică; LDH izoenzimatic (LDH5 hepatic vs. LDH1-2 cardiac/muscular); mioglobina urinară (rabdomioliză). La un atlet cu AST 3× și CK 50× după maraton, concluzia este normală — transaminazele revin la baseline în 48–72 ore de repaus.

Hepatita virală acută — transaminaze în context de urgență

Hepatita A acută (transmitere fecal-orală, apa contaminată, scoici crude) produce ALT și AST crescute de 10–100× normalul, cu tablou clinic de hepatita acuta icterică (icter, urini hipercrome, scaune acolice, febra, astenie marcată). In Romania, hepatita A este endemic-sporadic, cu focare în colectivitati si zone cu sanitație precara. ALT revine la normal în 6–12 săptămâni fără tratament specific (hepatita A nu cronifică). Hepatita E (zoonotica, transmis prin carne de porc insuficient gătita sau apă contaminata) — gravă în sarcina (mortalitate maternă 15–25% în trimestrul III). Hepatita B acuta — ALT poate depăși 2000–5000 U/L în forma icterică; 90–95% din adulți imuno-competenți se vindecă spontan (seroconversie anti-HBs); riscul de cronicizare este de 5–10% la adulți, 90% la nou-născuți expuși perinatal. Hepatita C acuta — ALT crescut de 5–20×, adesea asimptomatică, cronicizare la 55–80% din cazuri. Suspiciunea de hepatita acuta virala: AgHBs, anti-HBc IgM, anti-HAV IgM, ARN-VHC — obligatorii la prima prezentare cu ALT/AST >10× normalul.

Izolarea cauzei extrahepatice — transaminaze crescute fără boală hepatică

Un ALT sau AST crescut nu implică obligatoriu boală hepatică. Cauzele extra-hepatice importante: Boala celiacă — produce hepatita reactivă (celiac hepatitis) la 20–40% din cazuri, cu ALT 1–5× normalul; anticorpii tTG-IgA sunt markeri de screening; regresia completa la dieta fără gluten; Hipotiroidismul — AST crescut prin miopatie hipotiroidiană (CK crescut, TSH crescut, FT4 scăzut); levotiroxina normalizează AST; Efortul fizic intens — AST crescut post-anduranță sau sport de contact, CK semnificativ crescut; ALT rămâne de obicei normal sau ușor crescut; repaus 48–72 ore → normalizare; Infarctul miocardic acut — AST cardiac cu vârf la 24–48 ore; troponinele și CK-MB sunt specifice pentru diagnostic; Hemoliza — AST eliberat din eritrocite lizate; bilirubin indirecta crescuta, LDH crescut, haptoglobina scazuta; Sarcoidoza hepatică — granulom hepatic cu ALT și fosfataza alcalina crescute, ACE seric crescut. Algoritmul practic la ALT crescut: hepatic (ecografie + virusologie + autoanticorpi) → muscular (CK) → tiroidian (TSH) → celiac (tTG-IgA) → cardiac (troponine, ECG).

Monitorizarea transaminazelor în tratamentul cu statine

Statinele (atorvastatina, rosuvastatina, simvastatina, pitavastatina) produc creșteri ale ALT la sub 1% din pacienți, de obicei sub 3× normalul, tranzitorii și fără semnificație clinică (nu se asociaza cu hepatita clinica sau lezare histologica). Schimbarea ghidurilor: American College of Cardiology (ACC) și American Heart Association (AHA) — din 2013, nu mai recomandă monitorizarea de rutina a transaminazelor la toți pacienții tratați cu statine; monitorizarea este indicata doar la: pacienți simptomatici (jaundice, durere abdominala, greata), pacienți cu ALT crescut înainte de initierea statinei, pacienți cu risc crescut de hepatopatie (alcoolism, steatohepatita avansata, utilizare de alte medicamente hepatotoxice). In Romania, mulți medici continua monitorizarea periodica a transaminazelor la statine din precautie sau din obisnuinta — aceasta nu este necesara conform ghidurilor actuale dar nu este dăunătoare. Miopatie indusă de statine: CK crescut + mialgii (dureri musculare la efort și în repaus) → evaluarea CK este mai importantă decât transaminazele pentru monitorizarea sigurantei la statine.

Transaminaze în ciclul menstrual și hormonii sexuali feminini

ALT și AST variaza ușor în funcție de fazele ciclului menstrual la femeile pre-menopauzale, datorită efectelor estrogenilor și progesteronului. Estrogenul produce o ușoară expansiune a volumului plasmatic (hemodiluție) care poate reduce marginal valorile ALT și AST. Contraceptivele orale combinate pot produce colestaza intrahepatica (rara — mai frecventa la femeile cu predispozitie genetica pentru colestaza de sarcina), cu GGT și fosfataza alcalina crescute și ALT mai putin crescut. Sarcina normala: ALT și AST raman în limite normale pe toata durata sarcinii la gravidele sanatoase (valorile de referinta sunt identice celor la adulti non-gravide); ALT sau AST crescut la gravida impune investigatie: preeclampsie cu sindrom HELLP (hemoliza + trombocitopenie + transaminaze crescute — urgenta obstetricala), colestaza intrahepatica de sarcina (ALT 2–10×, prurit intens, risc fetal), steatoza acuta de sarcina (insuficienta hepatica acuta fulminanta — urgenta), hepatita virala.

Transaminaze crescute și diabetul zaharat tip 2 — conexiunea metabolica

Diabetul zaharat tip 2 (DZ2) este un factor de risc independent pentru hepatopatie prin mai multe mecanisme: rezistenta la insulina produce acumulare de trigliceride în hepatocite (steatoza hepatica — MASLD); hiperglicemia cronica produce stres oxidativ hepatocelular; AGE (advanced glycation end-products) si inflamatia cronica de joasa intensitate activeaza celulele stelate hepatice (principal tip celular producator de fibroza). Prevalenta MASLD la pacientii cu DZ2: 55–75% (steatoza ecografica) si 35–40% au MASH (steatohepatita activa cu inflamatie si fibroza). ALT crescut la un pacient cu DZ2 are probabilitate > 80% de a fi cauzat de MASLD. Fara un profil biochimic complet (AgHBs, anti-HCV, autoanticorpi) si ecografie abdominala, diagnosticul MASLD ramane de excludere. Medicamentele utilizate in DZ2 cu efect hepatoprotector demonstrat: inhibitorii SGLT2 (empagliflozin, dapagliflozin, canagliflozin) — reduc steatoza hepatica, ALT si gradul de fibroza la pacientii cu MASH + DZ2 în studii clinice; agoniştii GLP-1 (semaglutida, liraglutida) — scad steatoza si activitatea necro-inflamatorie (semaglutida 2,4 mg/sapt a demonstrat regresia histologica a MASH la 59% din pacienti vs. 17% placebo, studiu ESSENCE 2023). Monitorizarea hepatica la pacientul cu DZ2: ALT, AST, GGT + ecografie abdominala anual; FIB-4 initial si la 2 ani; FibroScan la FIB-4 > 1,3.

Transaminaze si medicamente naturiste — o cauza frecvent neglijata

Suplimentele alimentare, produsele fitoterapeutice si medicina alternativa sunt cauze în crestere ale DILI (Drug-Induced Liver Injury) — responsabile de 20% din DILI în SUA si Europa. Produse frecvent implicate in Romania: kava-kava (anxiolitic naturist — hepatotoxicitate severa, interzis în UE din 2002 dar disponibil ilegal online); ceaiurile de plante cu alcaloizi pirrolizidinici (sundrop, petasita, ragwort — hepatita venooclusiva); suplimentele pentru slabit cu ingrediente multiple (HERBALIFE — asociate cu hepatita acute multiple in studii internationale); extractul de ciuperci — Amanita phalloides ("ciuperca mortii", responsabila de 90% din decesele prin otrafire cu ciuperci in Europa; ALT creste masiv, insuficienta hepatica fulminanta în 24–72 ore); suplimentele cu vitamina A (hipervitaminoza A cronica — hepatita granulomatoasa si fibroza hepatica dupa doze mari prolongate); turmericul (curcumina) — hepatotoxicitate rara raportata in doze mari. Anamneza farmacologica completa — incluzand TOTI suplimentele alimentare, vitaminele, produsele naturiste, ceaiurile medicinale si herbalele, remediile homeopate — este obligatorie la orice pacient cu transaminaze crescute fara cauza clara. Multi pacienti nu mentioneaza spontan suplimentele, considerandu-le "naturale si sigure".

Concluzie practica — transaminaze in contextul romanesc

In Romania, MASLD (ficatul gras metabolic) este cauza cea mai frecventa de transaminaze crescute, urmata de hepatita cronica virala B (prevalenta AgHBs 4–6% in populatia generala — una din cele mai ridicate din UE) si hepatita C (anti-HCV pozitiv 3–4%). Consumul de alcool ramane o cauza majora subevaluata. Evaluarea sistematica — anamneza completa, ecografie abdominala, virusologie hepatica si profil metabolic — identifica cauza la >90% din pacientii cu transaminaze crescute, fara necesitatea biopsiei hepatice in prima intentie. Consultatia gastroenterologica sau hepatologica este recomandata cand ALT/AST depasesc de 3 ori normalul la doua determinari repetate la interval de 4–6 saptamani.

Creșterea transaminazelor hepatice (ALT și AST) necesită o abordare diagnostică sistematică bazată pe gradul de creștere și contextul clinic. Creșterile ușoare (1–3× limita superioară a normalului) sunt cele mai frecvente și au cauze multiple: steatoza hepatică non-alcoolică (NAFLD) — prima cauză globală de hipertransaminazemie cronică, asociată obezității și rezistenței la insulină — boala hepatică alcoolică (raportul AST/ALT peste 2 sugerează această etiologie), medicamentele hepatotoxice (statine, paracetamol, antibiotice, antiepileptice) și hepatitele virale cronice B și C. Creșterile moderate (3–10×) ridică suspiciunea de hepatită activă: hepatite virale acute, hepatită autoimună (Ac anti-nucleari, anti-LKM, anti-SMA pozitivi), hepatită toxică acută sau boală Wilson (ceruloplasminei scăzută, inele Kayser-Fleischer). Creșterile masive (peste 10×, uneori 100×) indică necroza hepatocitară acută: hepatita virală acută A, B sau E, hepatita medicamentoasă (paracetamol în supradoză — cel mai frecvent în Europa), ischemia hepatică (hepatita ischemică din șocul cardiogen sau septic) și boala hepato-venoocluzivă. Evaluarea imagistică (ecografie abdominală) este esențială pentru excluderea cauzelor biliare (colestază) și a modificărilor structurale hepatice. Corelarea cu GGT, fosfataza alcalină, bilirubina și albumina oferă o evaluare hepatică completă.

Ce sunt transaminazele și de ce sunt importante pentru ficat

Conform NCBI, transaminazele sunt enzime implicate în metabolismul aminoacizilor, prezente în concentrație mare în celulele hepatice. Cele două dozate de rutină sunt ALT (alanin-aminotransferaza, TGP) și AST (aspartat-aminotransferaza, TGO). În condiții normale, ele se găsesc în cantități mici în sânge; atunci când celulele hepatice sunt lezate, transaminazele se eliberează în circulație, iar nivelul lor crește, devenind un indicator sensibil al suferinței hepatice.

Conform NCBI, ALT este mai specifică pentru ficat, deoarece se găsește predominant la acest nivel, în timp ce AST este distribuită și în alte țesuturi — mușchi, cord, eritrocite — și poate crește și din cauze extrahepatice. Tocmai de aceea, transaminazele se interpretează împreună, iar raportul dintre ele oferă informații suplimentare de orientare. O valoare crescută a transaminazelor semnalează că ficatul suferă, dar nu indică prin ea însăși cauza, care necesită investigații suplimentare.

Pregătirea pentru analiză și factorii preanalitici

Conform NCBI, transaminazele se determină dintr-o probă de sânge venos. Deși nu necesită obligatoriu post alimentar, acesta este adesea recomandat când analiza face parte dintr-un profil hepatic complet, pentru a evita interferențele lipidice. Există factori care pot crește transaminazele independent de o boală hepatică și care trebuie cunoscuți: efortul fizic intens recent (mai ales pentru AST, prin eliberare musculară), traumatismele, injecțiile intramusculare și hemoliza probei.

Conform NICE, numeroase medicamente și suplimente, inclusiv unele produse din plante și suplimente alimentare, pot crește transaminazele, motiv pentru care medicul întreabă întotdeauna despre tot ce ia pacientul, inclusiv produse aparent „naturale". Consumul de alcool, chiar și ocazional în cantitate mare înainte de recoltare, poate influența rezultatul. O valoare modificată izolată trebuie confirmată prin repetare, deoarece fluctuațiile minore sunt frecvente și nu au întotdeauna semnificație clinică.

Gradul de creștere a transaminazelor și abordarea în trepte

Conform NCBI, nivelul la care cresc transaminazele oferă indicii importante despre cauza probabilă. Creșterile ușoare, de câteva ori peste limita normală, sunt cele mai frecvente și se asociază adesea cu ficatul gras metabolic, consumul de alcool sau medicamente. Creșterile moderate apar în hepatitele cronice și în diverse afecțiuni hepatice. Creșterile foarte mari, de zeci de ori peste normal, sugerează o leziune hepatică acută severă — hepatită virală acută, hepatită toxică (de exemplu prin paracetamol) sau hepatită ischemică.

Conform NICE, abordarea unei valori crescute se face în trepte: confirmarea prin repetare, evaluarea celorlalte analize hepatice (bilirubină, GGT, fosfatază alcalină, albumină, teste de coagulare), excluderea cauzelor extrahepatice și, în funcție de context, investigații suplimentare precum serologii virale, ecografie abdominală și, la nevoie, teste autoimune. Această strategie evită atât investigațiile inutile pentru creșteri minore tranzitorii, cât și ignorarea unor afecțiuni importante. IngesT oferă orientare informativă privind transaminazele, însă interpretarea lor și stabilirea cauzei aparțin medicului gastroenterolog, hepatolog sau medic de familie.

Transaminaze normale în hepatopatie avansată — fenomenul "burn-out"

Un paradox clinic esențial: în ciroza hepatică terminală, ALT și AST pot fi normale sau scăzute, deoarece parenchimul hepatic funcțional restant este atât de redus încât produce puțin material enzimatic. Aceasta este o capcana diagnostică majoră — transaminaze "normale" la un pacient cu ciroză decompensată nu înseamnă ficat sănătos. Markerii sintetici sunt mai relevanți pentru severitate: albumina scăzută (<3,5 g/dL), INR prelungit (>1,5), bilirubina crescută (>2 mg/dL) și trombocitopenia (<100.000/μL, indicator de hipertensiune portală) indică insuficiența hepatică severă chiar cu transaminaze normale. Scorul Child-Pugh și scorul MELD utilizează albumina, bilirubina și INR — nu transaminazele — pentru evaluarea prognostică în ciroza.

Transaminaze scăzute — deficitul de vitamina B6

ALT și AST sunt enzime dependente de piridoxal-5-fosfat (forma activă a vitaminei B6) ca și cofactor. Deficitul de vitamina B6 reduce activitatea enzimatică și poate genera valori fals scăzute sau fals normale. Populații cu risc: alcoolici (alcoolul interferă cu metabolismul B6), gravide, pacienți cu insuficiență renală cronică (hemodializă), utilizatori cronici de izoniazidă sau penicillamină. La un alcoolic cu AST "normal" dar GGT crescut și macrocitoza (VEM > 100 fL), suspiciunea clinică de hepatopatie alcoolică trebuie menținută — suplimentarea cu piridoxina 50 mg/zi timp de 4 săptămâni poate "demasca" transaminaze reale crescute.

Când sunt necesare investigații suplimentare la transaminaze normale

Transaminaze normale la un pacient asimptomatic cu factori de risc hepatic (obezitate, DZ tip 2, consum cronic de alcool, istoric familial de hepatopatie, antecedente de hepatita virala) nu exclud patologia semnificativa. Investigatia completa recomandata: ecografie abdominala — evaluarea structurii hepatice (steatoza ecografica, ciroze, noduli) și splinei (splenomegalia sugerează hipertensiune portala); teste de sinteza hepatica — albumina, INR (mai relevante în hepatopatia avansata decât transaminazele); GGT — cel mai sensibil marker de consum cronic de alcool și de inductie enzimatica medicamentoasa, creste chiar cu transaminaze normale; fibroza serologica — FIB-4 index (varsta × AST / [trombocite × √ALT]): <1,3 = fibroza exclusa, >3,25 = fibroza avansata probabila; FibroScan; FibroTest; virusologie hepatica — AgHBs, anti-HCV — la orice persoana cu factori de risc. Ghidurile EASL si AASLD recomanda screeningul HCV la cel putin o singura determinare la toate persoanele nascute intre 1946 și 1992 (generatii la risc pentru transmitere nosocomiale pre-implementare protocoale sterilizare).

Transaminaze in sarcina — cauze specifice care nu trebuie ratate

La o gravidă cu ALT sau AST crescut trebuie sistematic excluse: Preeclampsia cu sindrom HELLP (Hemolysis, Elevated Liver enzymes, Low Platelets) — urgenta obstetricala cu mortalitate materna 1–3%; triada: hemoliza microangiopatica (LDH crescut, frotiu cu schistocite), transaminaze crescute (2–10×) + trombocitopenie (< 100.000/μL); hipertensiune arteriala > 140/90; tratament: nastere imediata (singurul tratament definitiv) + sulfat de magneziu (profilaxia eclamsiei); Colestaza intrahepatica de sarcina (CIS) — prurit intens generalizat (predominant palme si plante, nocturn), GGT si acizi biliari crescuti, ALT 2–10×; risc fetal semnificativ (moarte fetala intrauterina); tratament: acid ursodeoxicolic 10–20 mg/kg/zi; Steatoza acuta de sarcina — insuficienta hepatica acuta fulminanta, trimestrul III, ALT moderat crescut (3–10×) + hipoglicemie + hiperamoniemie + coagulopatie severa; urgenta obstetricala extrema (mortalitate 20–30%), necesita nastere imediata; Hepatita virala in sarcina — hepatita E in sarcina (forma severa, mortalitate 15–25%); hepatita B acuta sau reactivare.

Consultați un medic dacă: Transaminaze crescute la analize de rutină; Ai factori de risc hepatic (alcool, obezitate, diabet); Iei medicamente hepatotoxice; Ai icter sau simptome hepatice.