Trigliceride — valori, interpretare și semnificație

Ce sunt trigliceridele și care sunt valorile normale?

Trigliceridele sunt principala formă de grăsime stocată în organism și reprezintă o sursă majoră de energie. Structural, o moleculă de trigliceridă constă dintr-un glicerol esterificat cu trei acizi grași. Când consumăm mai multe calorii decât ardem, surplusul caloric — indiferent că provine din grăsimi, carbohidrați sau proteine — este convertit de ficat în trigliceride și depozitat în celulele adipoase. Nivelul trigliceridelor din sânge se măsoară în cadrul profilului lipidic, alături de colesterol total, LDL-colesterol și HDL-colesterol.

Clasificarea valorilor conform ghidurilor internaționale (European Society of Cardiology / European Atherosclerosis Society 2019):

• Normal: sub 150 mg/dL (sub 1,7 mmol/L)
• La limita superioară: 150–199 mg/dL — modificări ale stilului de viață recomandate
• Crescut: 200–499 mg/dL — risc cardiovascular crescut, evaluare medicală necesară
• Foarte crescut: ≥500 mg/dL — risc înalt de pancreatită acută, tratament urgent
• Sever/Extreme: ≥1000 mg/dL — urgență medicală, cheilomicronemia, plasmafereza posibilă

Testul se efectuează după un post de 9–12 ore, deoarece trigliceridele cresc fiziologic postprandial (cu 20–60% față de valorile bazale) și pot genera fals pozitive în absența postului alimentar. Probele non-à-jeun pot fi utilizate pentru screeningul inițial cu valori normale sub 175 mg/dL.

Cauzele trigliceridelor crescute — factori modificabili și nemodificabili

Hipertrigliceridemia are cauze multiple și adesea cumulate. Identificarea și tratarea cauzei subiacente este esențială înainte de inițierea terapiei medicamentoase.

Dieta și stilul de viață — factori majori modificabili

Alimentația bogată în carbohidrați rafinați (zahăr, produse de panificație din făină albă, paste, orez alb, sucuri de fructe, băuturi îndulcite cu zahăr sau sirop de glucozo-fructoză) reprezintă factorul dietetic cel mai important în creșterea trigliceridelor. Ficatul convertește excesul de carbohidrați simpli în acizi grași printr-un proces numit lipogeneză de novo, integrând acești acizi grași în trigliceride și exportându-i sub formă de VLDL (lipoproteine cu densitate foarte mică). Consumul de alcool stimulează intens această cale metabolică: chiar și cantități moderate (1–2 pahare pe zi) pot crește trigliceridele cu 25–50% la persoanele susceptibile, prin activarea lipogenezei hepatice și inhibarea oxidării acizilor grași.

Sedentarismul agravează tabloul, deoarece exercițiul fizic aerob activează lipoproteinlipaza (LPL) — enzima care hidrolizează trigliceridele din VLDL și chilomicroni în acizi grași utilizabili de mușchi. La persoanele inactive, clearance-ul trigliceridelor circulante este semnificativ redus.

Obezitatea viscerală și sindromul metabolic

Obezitatea viscerală (adipozitate abdominală cu circumferința taliei peste 94 cm la bărbați, peste 80 cm la femei conform criteriilor IDF pentru populația europeană) se asociază strâns cu trigliceridele crescute. Țesutul adipos visceral este metabolic activ și eliberează constant acizi grași liberi (NEFA — non-esterified fatty acids) direct în circulația portală, supraîncărcând ficatul și stimulând producția de VLDL.

Sindromul metabolic — definit prin combinația de obezitate abdominală, trigliceride crescute (≥150 mg/dL), HDL-colesterol scăzut (sub 40 mg/dL la bărbați, sub 50 mg/dL la femei), hipertensiune arterială (≥130/85 mmHg) și glicemie à jeun crescută (≥100 mg/dL) — crește riscul de infarct miocardic, accident vascular cerebral și diabet zaharat tip 2 de 3–5 ori față de populația generală. Prezența a 3 din 5 criterii confirmă sindromul metabolic.

Diabetul zaharat și rezistența la insulină

Diabetul zaharat tip 2 necontrolat și rezistența la insulină sunt cauze majore de hipertrigliceridemie. Insulina în condiții normale inhibă lipoliza adipocitară și stimulează clearance-ul trigliceridelor prin activarea LPL; deficitul funcțional de insulină (rezistența la insulină) duce la eliberarea necontrolată de acizi grași liberi din adipocite și la producția hepatică excesivă de VLDL. În diabetul tip 1 netratat sau slab controlat, deficiența absolută de insulină poate produce hipertrigliceridemie severă prin același mecanism.

HbA1c crescut (peste 7–8%) confirmă un control glicemic deficitar, iar insulina bazală ridicată alături de HOMA-IR peste 2,5 indică rezistența la insulină. Normalizarea glicemiei prin modificări ale stilului de viață sau terapie antidiabetică reduce semnificativ trigliceridele.

Hipotiroidismul și trigliceridele

Hormonii tiroidieni (T3 și T4) reglează metabolismul lipidic la multiple niveluri: stimulează expresia receptorilor hepatici LDL, activează lipoproteinlipaza și cresc oxidarea acizilor grași. În hipotiroidism, clearance-ul VLDL și LDL este redus, lipoproteinlipaza are activitate scăzută, iar ficatul produce mai mult colesterol și trigliceride. Este esențial să se dozeze TSH la orice pacient cu hipertrigliceridemie inexplicabilă — tratamentul corect al hipotiroidismului cu levotiroxină normalizează frecvent profilul lipidic în 6–12 săptămâni, fără necesitatea medicației hipolipemiante separate.

Medicamentele care cresc trigliceridele

Numeroase medicamente utilizate frecvent pot induce hipertrigliceridemie secundară. Revizuirea medicației este obligatorie înaintea inițierii oricărui tratament specific:

• Corticosteroizii (prednison, dexametazonă, metilprednisolon) — stimulează lipogeneza hepatică și redistribuia adipoasă viscerală
• Estrogenul oral (contraceptive orale combinate, terapia de substituție hormonală pe cale orală) — crește producția hepatică de VLDL; estrogenul transdermic are efect neglijabil asupra trigliceridelor
• Beta-blocantele neselective (propranolol, atenolol, metoprolol) — inhibă lipoliza și reduc activitatea LPL
• Antipsihocticele atipice (olanzapina, clozapina, quetiapina) — prin creștere ponderală, rezistență la insulină și efect direct pe metabolismul lipidic
• Retinoidele (isotretinoin utilizat în acnee severă, acitretin în psoriazis) — pot crește masiv trigliceridele, cu risc de pancreatită; monitorizarea profilului lipidic este obligatorie
• Inhibitorii de protează (lopinavir, ritonavir) din terapia antiretrovirală HIV — produc sindrom metabolic semnificativ
• Diureticele tiazidice în doze mari (hidroclorotiazidă peste 25 mg/zi)
• Tamoxifenul — utilizat în cancerul de sân, poate produce hipertrigliceridemie severă la pacientele predispuse genetic

Cauze genetice — hipertrigliceridemiile familiale

Formele genetice trebuie suspectate când hipertrigliceridemia este severă (peste 500 mg/dL), apare la vârste tinere sau nu răspunde la modificările stilului de viață:

• Hipertrigliceridemia familială (FHTG) — mutații heterozigote în gena LPL sau APOC2, cu niveluri de trigliceride de 200–500 mg/dL în absența factorilor de risc dobândiți
• Hiperchilomicronemia familială (deficiența LPL) — mutații homozigote LPL, cu trigliceride adesea peste 1000–5000 mg/dL; debut din copilărie cu dureri abdominale recurente, xantoame eruptive, hepatosplenomegalie; risc extrem de pancreatită acută
• Disbetalipoproteinemia (hiperlipoproteinemia tip III) — genotip ApoE2/E2, cu acumulare de IDL și chilomicroni remanenți; creștere combinată de colesterol și trigliceride, cu xantoame plane palmare patognomonice
• Hiperlipidemia familială combinată (FCH) — formă frecventă (prevalență 1%), cu LDL și trigliceride crescute variabil, asociată cu risc cardiovascular înalt

Trigliceridele crescute și riscul cardiovascular

Relația cauzală dintre trigliceride și bolile cardiovasculare aterosclerotice a fost confirmată de studiile mendeliene de randomizare (variante genetice care reduc trigliceridele reduc și riscul cardiovascular, independent de LDL). Mecanismele implicate:

• Trigliceridele crescute promovează formarea particulelor LDL mici și dense (small dense LDL — sdLDL), cele mai aterogene, care penetrează ușor endoteliul arterial, sunt oxidate preferențial și rezistente la clearance-ul hepatic
• Nivelul crescut de trigliceride se asociază cu un HDL-colesterol scăzut și cu HDL disfuncțional, incapabil să exercite eficient transportul invers al colesterolului
• Trigliceridele crescute corelează cu niveluri ridicate de lipoproteine remanenți (remnant lipoproteins) — VLDL și IDL — care sunt direct aterogene și penetrează placa ateromatoasă
• Raportul trigliceride/HDL peste 3,5 (în mg/dL) este un marker validat de rezistență la insulină și risc cardiovascular crescut, mai puternic decât LDL izolat la mulți pacienți

Studiul REDUCE-IT a demonstrat că icosapentul etil (EPA pur) la 4 g/zi reduce evenimentele cardiovasculare majore cu 25% la pacienții cu trigliceride 135–499 mg/dL aflați deja pe statine și cu risc cardiovascular înalt sau stabilizat — confirmând importanța terapeutică a trigliceridelor dincolo de LDL.

Trigliceridele foarte crescute și riscul de pancreatită acută

La valori peste 500 mg/dL, trigliceridele devin un factor de risc major pentru pancreatita acută hipertrigliceridemică, o complicație gravă și potențial letală. Mecanismul implică hidroliza trigliceridelor de lipazele pancreatice în acizi grași liberi citotoxici (în special cei cu lanț lung), care produc leziuni directe ale celulelor acinare pancreatice, inflamație și autodigestie.

• Reprezintă 1–4% din toate cazurile de pancreatită acută și până la 10% în centrele specializate
• Riscul crește exponențial la trigliceride peste 1000 mg/dL (risc estimat 5–20% per episod)
• Manifestare clinică: durere epigastrică severă iradiată în spate, greață, vărsături, febră, tahicardie; amilaza și lipaza pot fi fals normale sau ușor crescute (inhibate de excesul de lipide)
• Diagnosticul se susține pe aspectul lactescent al plasmei și confirmarea hipertrigliceridemiei severe
• Tratament acut: spitalizare, post alimentar strict, perfuzii i.v., heparina (activează LPL), insulina i.v. (în asociere cu glucoză, stimulează LPL); în cazuri severe — plasmafereza pentru reducerea urgentă a trigliceridelor sub 500 mg/dL
• Prevenția recidivelor necesită fibrați pe termen lung și modificare radicală și permanentă a dietei

Xantoamele eruptive — depozite gălbui-portocalii de lipide la nivel cutanat, tipic pe fese, coate și spate — sunt un semn clinic specific hiperchilomicronemiei severe (trigliceride peste 1000–2000 mg/dL) și impun investigare urgentă. Lipemia retinalis — aspect albicios al vaselor retiniene la fundoscopie — este un semn de hipertrigliceridemie extremă.

Cum se scad trigliceridele — modificări ale stilului de viață

Modificările stilului de viață sunt prima linie de tratament și pot reduce trigliceridele cu 20–50% în 6–12 săptămâni:

• Reducerea carbohidraților rafinați și a zaharurilor adăugate: eliminați băuturile îndulcite, zahărul, produsele de patiserie industriale, sucurile de fructe; înlocuiți-le cu carbohidrați complecși (legume, leguminoase, cereale integrale, fructe în cantități moderate)
• Abstinența sau reducerea severă a alcoolului: chiar și cantități mici pot crește semnificativ trigliceridele la persoanele sensibile; abstinența completă este obligatorie când trigliceridele depășesc 500 mg/dL
• Activitate fizică aerobă regulată: minim 150 minute pe săptămână de exerciții moderate (mers alert, înot, ciclism, jogging) cresc activitatea lipoproteinlipazei și scad trigliceridele cu 20–30%
• Scăderea în greutate: pierderea a 5–10% din greutatea corporală reduce trigliceridele cu 20–40%
• Acizii grași omega-3 din pește gras: somon, macrou, sardine, hering — consumul de 2–3 porții pe săptămână contribuie la reducerea trigliceridelor
• Reducerea grăsimilor saturate și eliminarea grăsimilor trans: carne grasă, mezeluri, produse lactate integrale în exces, uleiuri de palmier și cocos hidrogenate
• Controlul glicemiei: la diabetici, optimizarea tratamentului antidiabetic are efect direct major pe trigliceride

Tratamentul medicamentos al hipertrigliceridemiei

Când modificările stilului de viață sunt insuficiente sau trigliceridele sunt sever crescute, medicul poate recomanda:

• Fibrații (fenofibrat, bezafibrat) — activatori ai PPAR-alfa, reduc trigliceridele cu 35–50% și cresc ușor HDL; medicamente de primă linie pentru trigliceride peste 500 mg/dL; nu se combină cu statine fără supraveghere medicală (risc de miopatie)
• Acizii grași omega-3 în doze farmacologice (icosapent etil 4 g/zi, sau EPA+DHA 2–4 g/zi) — reduc trigliceridele cu 20–45%; icosapent etil reduce suplimentar evenimentele cardiovasculare la pacienții cu risc înalt
• Statinele (rosuvastatina, atorvastatina) — deși acțiunea principală este reducerea LDL, scad moderat trigliceridele (10–20%), în special la doze mari; sunt indicate când riscul cardiovascular global este crescut
• Niacina (acid nicotinic cu eliberare prelungită) — eficientă pe trigliceride și HDL, dar utilizarea a scăzut considerabil după demonstrarea lipsei beneficiilor cardiovasculare aditive la statine în studiile AIM-HIGH și HPS2-THRIVE

Când să consulți medicul pentru trigliceride crescute?

• Trigliceride 150–199 mg/dL: Modificări ale stilului de viață, reevaluare la 3 luni.
• Trigliceride 200–499 mg/dL: Consultație medicală pentru excluderea cauzelor secundare (TSH, glicemie, funcție renală, revizuire medicație), evaluarea riscului cardiovascular global și discutarea inițierii terapiei farmacologice.
• Trigliceride ≥500 mg/dL: Consultație medicală urgentă — risc crescut de pancreatită. Se impune tratament medicamentos prompt (fibrați) și dietă strict hipolipidică cu post complet față de grăsimi și alcool.
• Trigliceride ≥1000 mg/dL sau xantoame eruptive: Urgență medicală — spitalizare probabilă, investigații pentru hiperchilomicronemia familială, posibil plasmafereza.
• Trigliceride crescute la vârste tinere (sub 30 ani) sau antecedente familiale de hipertrigliceridemie/pancreatită: Consultație specializată la lipidolog sau endocrinolog pentru screening genetic.
• Durere abdominală severă cu trigliceride crescute: Prezentare de urgență — posibilă pancreatită acută hipertrigliceridemică.

Rezumat rapid: Trigliceridele scăzute (sub 50–70 mg/dL) sunt mai puțin frecvente decât cele crescute și în general nu reprezintă o urgență medicală. Principalele cauze sunt malnutriția, malabsorbția intestinală, hipertiroidismul și dietele foarte sărace în grăsimi sau carbohidrați. De obicei nu produc simptome proprii — simptomele aparțin bolii de bază. Medicul recomandat: internist sau endocrinolog.

Când consulți medicul: Dacă trigliceridele sunt persistent sub 50 mg/dL, mai ales asociate cu scădere în greutate, diaree cronică sau alte simptome digestive sau metabolice.

Ce înseamnă trigliceride scăzute?

Trigliceridele scăzute (hipotrigliceridemia) sunt definite prin valori sub 50–70 mg/dL, în funcție de laboratorul de referință. Spre deosebire de trigliceridele crescute — care sunt un factor de risc cardiovascular și pancreatic bine documentat — trigliceridele scăzute sunt mai puțin studiate și, în general, nu constituie un pericol independent pentru sănătate.

Valorile scăzute reflectă fie un aport caloric insuficient (malnutriție, anorexie), fie un defect în absorbția grăsimilor din intestin (malabsorbție), fie un metabolism lipidic accelerat (hipertiroidism). În toate aceste cazuri, semnificația clinică principală vine din boala de bază, nu din nivelul scăzut de trigliceride în sine.

Un nivel scăzut de trigliceride la o persoană cu dietă vegetariană strictă, cu consum redus de zahăr și grăsimi, fără simptome și cu stare generală bună, nu necesită investigații suplimentare. Contextul clinic este esențial pentru interpretarea corectă. Cauzele iatrogene (medicamentoase) sunt și ele posibile: persoanele care urmează tratament cu fibrați, niacină sau omega-3 în doze farmacologice mari pot ajunge la valori foarte scăzute de trigliceride ca efect terapeutic scontat sau, mai rar, ca supradozaj relativ.

Este important de știut că trigliceridele scăzute nu protejează automat împotriva bolilor cardiovasculare. Riscul cardiovascular este determinat de tabloul lipidic complet (LDL, HDL, colesterol total) și de alți factori de risc (tensiune arterială, glicemie, fumat, sedentarism), nu de nivelul izolat al trigliceridelor.

Trigliceride scăzute în sarcină

Trigliceridele scăzute în sarcină sunt neobișnuite, deoarece sarcina produce fiziologic o creștere a trigliceridelor (mai ales în trimestrele 2 și 3, ajungând la 200–400 mg/dL la termen). Prezența unor valori scăzute la o gravidă trebuie să ridice suspiciunea de malnutriție, hiperemezie gravidică severă (vărsături incoercibile care împiedică aportul alimentar) sau hipertiroidism gestațional. Toate aceste condiții necesită evaluare medicală promptă, deoarece pot afecta creșterea și dezvoltarea fătului prin privarea de substrat energetic esențial.

Trigliceride scăzute la copii

La copii, trigliceridele scăzute pot apărea în contextul malnutriției, al bolilor de malabsorbție (boala celiacă nediagnosticată, insuficiență pancreatică exocrină în fibroza chistică) sau al hipertiroidismului. Dacă sunt asociate cu stagnarea creșterii ponderale sau staturale, diaree cronică, steatoree sau oboseală marcată, sunt necesare investigații pentru excluderea bolilor de malabsorbție. Valorile scăzute la un copil cu creștere normală și stare generală bună nu sunt în general îngrijorătoare.

Medicamente care scad trigliceridele

Unele medicamente scad trigliceridele ca efect terapeutic dorit sau ca efect secundar:

• Fibrații (fenofibrat, gemfibrozil): scad trigliceridele cu 30–50%; prima linie în hipertrigliceridemia severă și în prevenția pancreatitei acute. Valorile pot scădea sub 50 mg/dL la doze mari.
• Niacina (acid nicotinic): scade trigliceridele cu 25–45% și crește HDL; mai puțin folosită din cauza efectelor adverse (flush cutanat, prurit, hepatotoxicitate).
• Acizii grași omega-3 (EPA/DHA, ulei de pește în doze farmacologice 2–4 g/zi): scad trigliceridele cu 15–30% prin reducerea sintezei hepatice de VLDL.
• Statinele (rosuvastatina, atorvastatina): efect secundar benefic pe trigliceride, reducând cu până la 30% (efect principal pe LDL).
• Hormonii tiroidieni: în hipertiroidism exogen sau endogen, metabolismul lipidic accelerat produce trigliceride scăzute ca efect al bolii.

Analize suplimentare recomandate la trigliceride scăzute

Trigliceridele scăzute nu sunt interpretate izolat — pentru a înțelege cauza, medicul va recomanda investigații suplimentare în funcție de tabloul clinic:

• TSH + T3 liber + T4 liber: prima investigație indicată la orice persoană cu trigliceride persistent scăzute fără cauză aparentă; TSH scăzut cu T3/T4 liberi crescuți confirmă hipertiroidismul.
• Anticorpi anti-transglutaminază IgA + IgA total: screening pentru boala celiacă — cea mai frecventă boală de malabsorbție; deficitul de IgA (prezent la 2% din pacienții cu boală celiacă) falsifică testele IgA, motiv pentru care se recoltează ambele simultan.
• Elastaza fecală (test din scaun): marker de insuficiență pancreatică exocrină; valori sub 200 µg/g de feces sugerează insuficiență moderată-severă, prezentă în pancreatita cronică și fibroza chistică.
• Albumina serică + proteine totale: markeri de stare de nutriție; albumina sub 3,5 g/dL sugerează malnutriție sau pierdere proteică; scăderea lor coroborată cu trigliceride scăzute indică malabsorbție severă.
• Calciu seric + PTH: pentru excluderea hiperparatiroidismului; hipercalcemia cu PTH crescut sugerează adenom paratiroidian secretor.
• Vitamina D, vitamina B12, acid folic: deficitele acestor micronutrienți sunt frecvente în sindroamele de malabsorbție și pot coexista cu trigliceridele scăzute, oferind indicii suplimentare despre severitatea malabsorbției.
• Hemoleucograma completă: anemia megaloblastică (B12, folat) și anemia feriprivă sunt semne indirecte ale sindromului de malabsorbție intestinală.

Când sunt trigliceridele scăzute un semn de alarmă?

Deși trigliceridele scăzute sunt adesea benigne, există situații în care necesită investigații urgente sau semiurgente. Semnele de alarmă care însoțesc trigliceridele scăzute și impun evaluare medicală promptă includ: pierdere involuntară în greutate de peste 5% din greutatea corporală în 6 luni, diaree cronică cu scaune apoase sau grase (steatoree) care durează mai mult de 4 săptămâni, simptome de hipertiroidism (tahicardie, tremor, anxietate, intoleranță la căldură), simptome neuropsihice la un copil (indică posibil deficit de vitamina E din malabsorbție), fracturi de stres sau dureri osoase (deficit de vitamina D și calciu din malabsorbție) și edeme periferice cu albumina scăzută (malnutriție proteică severă sau sindrom nefrotic). În aceste situații, nu așteptați — consultați medicul de familie sau internistul pentru a coordona investigațiile necesare și a stabili diagnosticul corect.

Stil de viață și alimentație la trigliceride scăzute

Dacă trigliceridele sunt scăzute din cauza unei diete foarte restrictive sau a unui stil de viață caracterizat printr-o alimentație insuficientă caloric, ajustările alimentare pot corecta valorile în câteva săptămâni. Recomandările generale pentru a menține trigliceridele în intervalul optim (100–150 mg/dL) includ: consumul regulat de grăsimi sănătoase (ulei de măsline extravirgin, avocado, nuci, semințe de in, chia, pește gras de 2–3 ori pe săptămână), includerea carbohidraților complecși (cereale integrale, leguminoase, cartofi dulci, fructe întregi) ca sursă de energie sustinută și evitarea dietelor extrem de restrictive sau a postului prelungit fără supraveghere medicală. Dacă trigliceridele scăzute se datorează unei boli de malabsorbție diagnosticate, tratamentul bolii de bază (dietă fără gluten în boala celiacă, suplimentare enzimatică în insuficiența pancreatică exocrină, tratament specific în boala Crohn) are prioritate față de orice ajustare dietetică nespecifică.

Trigliceride scăzute și riscul cardiovascular: o perspectivă echilibrată

Trigliceridele foarte scăzute (sub 30–40 mg/dL) nu sunt întotdeauna benefice. Deși valorile scăzute ale trigliceridelor sunt în general asociate cu risc cardiovascular redus, există situații clinice în care scăderea lor extremă indică o problemă metabolică serioasă. Trigliceridele reprezintă forma principală de stocare și transport a energiei în organism — lipsa lor la niveluri extreme sugerează că ficatul nu poate produce sau că intestinul nu poate absorbi lipidele adecvat.

La persoane sănătoase, active fizic, cu alimentație echilibrată și greutate corporală normală, trigliceridele sub 100 mg/dL sunt un marker pozitiv al sănătății metabolice. Raportul trigliceride/HDL (TG/HDL) este un predictor util al rezistenței la insulină: un raport sub 2 (cu trigliceride în mg/dL) indică sensibilitate bună la insulină, în timp ce un raport peste 3 sugerează rezistență la insulină și risc metabolic crescut. Dacă trigliceridele sunt scăzute dar HDL este și el scăzut, contextul clinic diferă și merită evaluare medicală. Interpretarea corectă a trigliceridelor necesită coroborarea lor cu colesterolul total, LDL, HDL, glicemia și contextul clinic al pacientului.

Trigliceridele scăzute sub 0,5 mmol/L (45 mg/dL) sunt rare și pot reflecta malabsorbție lipidică severă, hipotiroidism, hipertiroidism sau malnutriție. Abetalipoproteinemia (deficit de proteina MTTP) — boala genetică rară — produce trigliceride nedetectabile cu acumulare de grăsimi în enterocite și retinopatie progresiva. Hipobetalipoproteinemia — trigliceride și LDL scăzute prin deficit de ApoB — necesita suplimentare cu vitamine liposolubile (A, D, E, K). Hipertiroidismul accelerează catabolismul VLDL și trigliceridelor — trigliceride normale sau scăzute în hipertiroidism sunt frecvente. Malnutriția proteico-calorică severa reduce sinteza VLDL hepatic. Testele pentru trigliceride scăzute semnificative clinic trebuie coroborate cu profilul lipidic complet și contextul clinic. Trigliceridele scăzute la un pacient cu steatorrhee (diaree grasă, steatoree), pierdere ponderala si carenta de vitamine liposolubile impune evaluarea malabsorbtiei (test de absorbtie a grasimilor, biopsie jejunala, elastaza pancreatica fecala). Trigliceridele normale sau ușor scăzute la pacienți cu dieta low-carb sau intermittent fasting sunt fiziologice — dieta ketogenica scade trigliceridele semnificativ si creste HDL. Corelarea cu colesterol total, LDL si HDL si statusul tiroidian completează evaluarea lipidogramei.