Boala de Quervain

Ce este boala de Quervain

Boala de Quervain este o tenosinovită stenozantă a primului compartiment dorsal al încheieturii mâinii, în care teaca sinovială care învelește tendoanele abductorului lung al policelui și extensorului scurt al policelui se inflamează, se îngroașă și împiedică alunecarea normală a tendoanelor la nivelul stiloidei radiale. Această definiție precisă explică simptomul cardinal: durere pe partea radială (externă) a încheieturii, chiar la baza policelui, accentuată de orice mișcare care tensionează aceste două tendoane. Afecțiunea a fost descrisă pentru prima dată de chirurgul elvețian Fritz de Quervain la finalul secolului XIX și rămâne una dintre cele mai frecvente cauze de durere a încheieturii pe partea policelui.

Spre deosebire de o artroză sau de o problemă neurologică, boala de Quervain este în esență un conflict mecanic între tendoane îngroșate și un tunel fibros prea strâmt. Pe platforma IngesT, această afecțiune este încadrată la capitolul de patologie a mâinii și încheieturii, alături de alte sindroame de suprasolicitare. Pentru o orientare clinică completă puteți consulta hub-ul de ortopedie și, în contextul bolilor inflamatorii asociate, secțiunea de reumatologie. Înțelegerea mecanismului ajută pacientul să accepte de ce repausul relativ și orteza sunt atât de importante: scopul este reducerea frecării repetate care întreține inflamația.

Epidemiologie în România și la nivel global

Boala de Quervain este o afecțiune frecventă a țesuturilor moi ale mâinii. Conform AAOS, incidența anuală estimată este de aproximativ 0,5% la femei și 0,2% la bărbați, ceea ce confirmă o predominanță feminină de aproximativ 2,5-4:1. Conform Mayo Clinic, vârful de incidență se situează între 30 și 50 de ani, perioada de maximă activitate profesională și familială. Această distribuție pe vârstă și sex face ca afecțiunea să fie deosebit de relevantă pentru femeile active și pentru mamele tinere.

Forma asociată perioadei post-partum, cunoscută popular drept „mâna mamei”, are o frecvență notabilă: studiile citate de NCBI sugerează că până la 25% dintre femei pot prezenta simptome compatibile cu boala de Quervain în primul an după naștere, ca urmare a ridicării repetate a sugarului. Conform NHS, combinația dintre solicitarea mecanică și retenția de lichide hormonal-indusă explică acest vârf de incidență feminin specific.

În România nu există un registru național dedicat acestei patologii a mâinii, însă datele demografice publicate de INS arată o populație feminină semnificativă în segmentul de vârstă fertilă și activă, ceea ce sugerează un număr considerabil de cazuri potențiale anual. Conform INSP, afecțiunile musculo-scheletale legate de suprasolicitarea profesională reprezintă o cauză importantă de morbiditate și absenteism, iar tenosinovitele de suprasolicitare a mâinii se înscriu în această categorie. La nivel global, conform WHO, tulburările musculo-scheletale sunt printre principalele cauze de dizabilitate, iar afecțiunile încheieturii și ale mâinii contribuie semnificativ la povara acestora. Platforma IngesT documentează aceste corelații pentru a sensibiliza populația din România asupra prevenției și a recunoașterii precoce a simptomelor.

Patofiziologia tenosinovitei de Quervain

Pentru a înțelege boala de Quervain trebuie cunoscută anatomia primului compartiment dorsal al încheieturii. Cele șase compartimente extensoare ale mâinii sunt tuneluri fibroase prin care alunecă tendoanele extensoare, fiecare căptușit de o teacă sinovială care reduce frecarea. Primul compartiment, situat pe versantul radial al încheieturii, găzduiește tendoanele abductorului lung și extensorului scurt al policelui, care trec peste vârful stiloidei radiale, o proeminență osoasă naturală.

Conform NCBI, modificarea patologică principală nu este, contrar denumirii istorice de „tenosinovită”, o inflamație clasică cu numeroase celule inflamatorii, ci o degenerare mixoidă și o îngroșare fibrocartilaginoasă a tecii (retinaculului), cu acumulare de mucopolizaharide și hipertrofie a peretelui tecii. Pe măsură ce teaca se îngroașă, spațiul disponibil pentru alunecarea tendoanelor scade, generând un conflict mecanic: fiecare mișcare a policelui forțează tendoanele îngroșate printr-un tunel devenit prea strâmt, ceea ce întreține durerea și inflamația secundară.

Conform UpToDate, prezența unui sept intratendinos care împarte primul compartiment în subcompartimente separate este o variantă anatomică frecventă, întâlnită la o proporție importantă din populație. Această variantă explică de ce unele cazuri nu răspund la infiltrația simplă: substanța injectată nu ajunge în toate subcompartimentele. Repetarea microtraumatismelor prin mișcări de prindere și deviație ulnară amplifică procesul, transformând o iritație tranzitorie într-o tenosinovită stenozantă cronică. IngesT explică acest mecanism deoarece el justifică logica tratamentului: orice intervenție urmărește reducerea frecării și a presiunii în tunelul fibros.

Trebuie subliniat că termenul istoric de „tenosinovită” poate induce în eroare. Conform NCBI, examinarea histologică a țesutului prelevat în timpul intervenției chirurgicale arată mai degrabă o acumulare de mucopolizaharide, o îngroșare fibroasă a retinaculului și o proliferare a vaselor mici, decât o inflamație acută clasică, dominată de neutrofile. Acest aspect explică de ce afecțiunea răspunde adesea mai bine la imobilizare și la infiltrația locală decât la antiinflamatoarele orale administrate izolat. Procesul are, prin urmare, o componentă degenerativă importantă, suprapusă peste cea inflamatorie, ceea ce o apropie de alte patologii de suprasolicitare ale tendoanelor, precum tendinopatiile cronice.

Un alt element esențial al patofiziologiei este relația dintre tendoane și stiloida radială. Conform UpToDate, pe măsură ce tendoanele trec peste această proeminență osoasă și își schimbă direcția pentru a se inserta pe baza policelui, ele suferă o solicitare mecanică suplimentară, asemănătoare unei corzi care alunecă peste un scripete. Orice îngroșare a tecii la acest nivel amplifică presiunea și frecarea, creând un cerc vicios: durerea limitează mișcarea, dar inflamația întreținută de fiecare alunecare menține durerea. Înțelegerea acestui mecanism, documentată pe platforma IngesT, ajută pacientul să accepte de ce ameliorarea durabilă necesită timp și răbdare, nu doar tratarea simptomului acut.

Factorii de risc

Identificarea factorilor de risc este esențială atât pentru prevenție, cât și pentru evitarea recidivelor. Conform Mayo Clinic, principalii factori care predispun la boala de Quervain sunt:

Sexul feminin și vârsta: femeile între 30 și 50 de ani sunt cele mai afectate, raportul față de bărbați fiind de câteva ori mai mare. Sarcina și perioada post-partum: modificările hormonale, retenția de lichide și ridicarea repetată a sugarului creează contextul ideal pentru apariția „mâinii mamei”. Conform NHS, această formă este una dintre cele mai recunoscute cauze la femeile tinere.

Mișcările repetitive ale policelui: activitățile care presupun prindere, ciupire sau apucare repetată — croitorie, grădinărit, cântatul la instrumente, utilizarea intensă a telefonului mobil și a tastaturii — solicită direct primul compartiment dorsal. Bolile inflamatorii sistemice: conform ACR, pacienții cu artrită reumatoidă sau alte artropatii inflamatorii au un risc crescut de tenosinovite, inclusiv de Quervain, ca parte a afectării sinoviale generalizate. Pentru aceștia, gestionarea bolii de fond este parte din tratament; consultați secțiunea dedicată artritei reumatoide.

Traumatismele directe la nivelul stiloidei radiale și variantele anatomice (sept intratendinos) completează tabloul factorilor de risc. Recunoașterea acestora permite pacienților din România să își ajusteze activitățile și să prevină apariția sau reapariția simptomelor, conform recomandărilor sintetizate de IngesT.

Pe lângă acești factori clasici, literatura recentă semnalează rolul tot mai important al utilizării dispozitivelor mobile. Conform NCBI, mișcările repetate de tastare pe ecran tactil, derulare și prindere a telefonului cu o singură mână solicită intens policele și primul compartiment dorsal, fenomen denumit uneori sugestiv „degetul mare al texterului”. La persoanele tinere care petrec ore în șir pe telefon sau tabletă, această solicitare cumulativă poate declanșa sau întreține simptomele de Quervain, chiar în absența altor factori de risc tradiționali.

Factorii ergonomici la locul de muncă merită o atenție specială. Conform INSP, afecțiunile musculo-scheletale legate de muncă sunt printre cele mai frecvente boli profesionale, iar pozițiile statice prelungite, repetitivitatea și lipsa pauzelor sunt determinanți majori. La nivel populațional, conform WHO, povara acestor tulburări crește odată cu îmbătrânirea forței de muncă și cu digitalizarea activităților. Pentru un pacient individual, identificarea combinației specifice de factori — de exemplu o mamă care lucrează la calculator și ridică frecvent un sugar — permite o strategie de prevenție personalizată, mult mai eficientă decât recomandările generice. Platforma IngesT încurajează această abordare individualizată, pornind de la analiza atentă a activităților zilnice ale fiecărui pacient.

Tabloul clinic: simptome și semne

Simptomul definitoriu al bolii de Quervain este durerea pe partea radială a încheieturii, localizată la baza policelui, la nivelul stiloidei radiale. Conform Cleveland Clinic, durerea apare sau se accentuează la mișcările policelui — prinderea obiectelor, ridicarea unei cești, ciupirea, răsucirea cheii sau stoarcerea unei cârpe. Mulți pacienți descriu o durere care iradiază în sus pe antebraț sau în jos spre police.

Pe lângă durere, semnele frecvente includ: umflătură vizibilă sau palpabilă la baza policelui, uneori cu apariția unui mic chist; sensibilitate marcată la palparea directă a primului compartiment; senzație de blocaj sau „prindere” la mișcarea policelui, ocazional cu un cracment audibil; și scăderea forței de prindere din cauza durerii. Pentru o perspectivă mai largă asupra acestui simptom, consultați pagina dedicată durerii de mână de pe platforma IngesT.

Manevra clinică principală este testul Finkelstein: pacientul îndoaie policele în palmă, închide pumnul peste el, iar examinatorul deviază încheietura spre partea degetului mic (ulnară). Reproducerea durerii ascuțite la stiloida radială este un semn puternic sugestiv. Conform NCBI, manevra tensionează tendoanele abductorului lung și extensorului scurt al policelui, accentuând conflictul cu teaca îngroșată. Testul Eichhoff și testul hiperabducției policelui sunt variante folosite în practică. Durerea se dezvoltă de regulă treptat în zile sau săptămâni, dar poate avea și un debut mai brusc după o solicitare intensă neobișnuită.

Diagnosticul

Diagnosticul bolii de Quervain este în primul rând clinic. Conform AAOS, anamneza tipică — durere pe partea policelui agravată de prindere, adesea la o femeie de vârstă activă sau în perioada post-partum — coroborată cu un test Finkelstein pozitiv și cu sensibilitate la palparea primului compartiment, este suficientă pentru a stabili diagnosticul în majoritatea cazurilor, fără investigații suplimentare de rutină.

Conform Cleveland Clinic, medicul evaluează localizarea exactă a durerii, prezența umflăturii și forța de prindere, diferențiind afecțiunea de alte cauze de durere a încheieturii. Ecografia musculo-scheletală poate confirma îngroșarea tecii, prezența lichidului peritendinos și existența unui sept intratendinos, fiind utilă mai ales în cazurile atipice sau care nu răspund la tratament. Conform NICE, imagistica avansată nu este necesară de rutină, ci doar atunci când diagnosticul este incert sau se suspectează o patologie asociată.

Diagnosticul diferențial este important. Trebuie excluse: rizartroza (artroza articulației de la baza policelui), sindromul de tunel carpian, fractura de scafoid, sindromul de intersecție și artropatiile inflamatorii. Conform UpToDate, radiografia poate fi indicată dacă se suspectează o cauză osoasă, iar analizele de sânge sunt utile când contextul sugerează o boală inflamatorie sistemică. Pentru investigații suplimentare, platforma IngesT oferă o secțiune dedicată de analize medicale și un index complet de afecțiuni pentru a vă orienta corect către specialist.

Complicațiile bolii de Quervain

Deși boala de Quervain este o afecțiune benignă și tratabilă, lipsa tratamentului sau abordarea incorectă pot duce la complicații. Conform NCBI, principala complicație a formelor netratate este cronicizarea: persistența îngroșării tecii și a durerii pe perioade lungi, cu limitarea progresivă a funcției mâinii și scăderea forței de prindere. O mână dureroasă cronic afectează semnificativ activitățile zilnice și calitatea vieții.

Complicațiile legate de tratament sunt rare, dar trebuie cunoscute. Conform AAOS, infiltrațiile cu corticosteroid pot determina, la locul injectării, atrofia țesutului subcutanat și depigmentarea pielii, mai vizibile la persoanele cu ten închis, precum și, foarte rar, slăbirea sau ruptura tendonului. După eliberarea chirurgicală, complicațiile posibile includ lezarea ramurilor senzitive ale nervului radial, cu zone de amorțeală pe dosul mâinii, formarea de cicatrice dureroase, infecția plăgii și, ocazional, subluxația tendoanelor dacă teaca este eliberată prea larg.

Conform Cleveland Clinic, recidiva după tratament conservator este posibilă, mai ales dacă factorii declanșatori nu sunt corectați, motiv pentru care modificarea activității și kinetoterapia rămân esențiale. IngesT subliniază că recunoașterea precoce și gestionarea adecvată previn aproape complet complicațiile severe, iar marea majoritate a pacienților se recuperează complet.

Tratamentul modern

Tratamentul bolii de Quervain urmează o abordare în trepte, de la măsuri conservatoare la intervenție chirurgicală în cazurile rezistente. Conform NICE, prima linie include modificarea activității, evitarea mișcărilor declanșatoare, repausul relativ și aplicarea de gheață local.

Orteza de police (atela spica de police) imobilizează policele și încheietura în poziție neutră, reducând frecarea tendoanelor în tunel. Conform AAOS, purtarea ortezei timp de câteva săptămâni, mai ales pe timp de zi în timpul activităților solicitante și opțional noaptea, ameliorează simptomele la o parte importantă dintre pacienți. Antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS), topice sau orale, reduc durerea și inflamația; conform NICE, formele topice sunt preferate inițial datorită profilului de siguranță mai bun.

Kinetoterapia și terapia ocupațională învață pacientul exerciții de mobilitate, întindere și întărire progresivă, precum și tehnici ergonomice de prindere și posturare a încheieturii. Infiltrația cu corticosteroid în teaca primului compartiment este un tratament foarte eficient: conform AAOS, rata de ameliorare depășește 80% după una sau două administrări, iar asocierea cu orteza crește și mai mult succesul, conform datelor sintetizate de NCBI. La pacienți cu sept intratendinos, ecografierea ghidează injectarea în ambele subcompartimente.

Chirurgia — eliberarea primului compartiment dorsal — este rezervată cazurilor refractare la tratamentul conservator de câteva luni. Conform Cleveland Clinic, procedura, efectuată de obicei sub anestezie locală, are o rată de succes de peste 90% și o recuperare de câteva săptămâni. IngesT recomandă alegerea tratamentului împreună cu un medic ortoped din hub-ul de ortopedie, în funcție de severitate, durata simptomelor și prezența variantelor anatomice.

Stilul de viață și autoîngrijirea

Modificările de stil de viață sunt esențiale atât pentru tratament, cât și pentru prevenirea recidivelor. Conform NHS, pacienții ar trebui să identifice și să reducă activitățile care declanșează durerea, să facă pauze frecvente în timpul muncii repetitive și să mențină încheietura într-o poziție neutră, nu deviată.

Pentru mamele cu „mâna mamei”, ajustarea tehnicii de ridicare a copilului — folosirea ambelor mâini, cu palmele deschise, evitând abducția forțată a policelui — reduce semnificativ solicitarea. La birou, instrumentele ergonomice, suporturile pentru încheietură și organizarea sarcinilor astfel încât policele să nu fie suprasolicitat ajută la prevenție. Conform Mayo Clinic, aplicarea de gheață la primele semne de durere și repausul relativ pot opri progresia inflamației.

Exercițiile blânde de întindere și de întărire a musculaturii antebrațului, efectuate după ameliorarea durerii acute, mențin mobilitatea și previn recidiva. Conform NICE, o abordare graduală, în care reluarea activităților solicitante se face progresiv, este cheia recuperării durabile. IngesT încurajează pacienții din România să integreze aceste obiceiuri în rutina zilnică și să nu ignore semnalele timpurii de durere pe partea policelui, deoarece intervenția precoce scurtează semnificativ durata simptomelor.

Câteva ajustări practice merită detaliate. La utilizarea telefonului, alternarea mâinilor, folosirea ambelor police pentru tastat și sprijinirea dispozitivului pe o suprafață, în loc de menținerea lui suspendat cu o singură mână, reduc considerabil solicitarea primului compartiment. La bucătărie, instrumentele cu mânere groase și ergonomice scad efortul de prindere necesar pentru deschiderea borcanelor, tăiere sau stoarcere. La birou, un mouse vertical, o tastatură ergonomică și un suport pentru încheietură mențin articulația în poziție neutră, prevenind deviația repetată. Conform Mayo Clinic, aceste adaptări aparent minore au un impact cumulativ semnificativ asupra prevenirii recidivelor.

Gestionarea durerii la domiciliu include și aplicarea corectă a frigului local: gheața învelită într-un prosop, aplicată 15-20 de minute de câteva ori pe zi în fazele dureroase, reduce inflamația fără a risca arsuri la rece. Conform NHS, alternanța între repausul relativ în perioadele de durere și mișcarea controlată în perioadele de ameliorare oferă cel mai bun echilibru. Este important ca pacientul să nu treacă brusc de la imobilizare totală la activitate intensă, ci să crească gradat solicitarea, monitorizând răspunsul mâinii. Această progresie atentă, susținută de IngesT, este adesea diferența dintre o recuperare durabilă și o recidivă rapidă.

Monitorizarea evoluției

Monitorizarea răspunsului la tratament permite ajustarea strategiei terapeutice. Conform AAOS, evaluarea la 2-6 săptămâni după inițierea tratamentului conservator stabilește dacă orteza și antiinflamatoarele au fost suficiente sau dacă este nevoie de infiltrație. După o infiltrație, efectul se evaluează la 1-2 săptămâni, iar la nevoie se administrează o a doua doză la 4-6 săptămâni.

Indicatorii de urmărit sunt: intensitatea durerii, forța de prindere, capacitatea de a efectua activitățile zilnice și prezența umflăturii. Conform NICE, dacă simptomele nu se ameliorează după măsuri conservatoare adecvate aplicate timp de câteva luni, sau dacă reapar repetat, se ia în considerare evaluarea chirurgicală. După eliberarea chirurgicală, monitorizarea vizează vindecarea plăgii, recuperarea mobilității și a forței, precum și eventualele complicații neurologice ale ramurilor nervului radial.

Conform UpToDate, pacienții cu boli inflamatorii subiacente, cum este artrita reumatoidă, necesită o monitorizare suplimentară a bolii de fond, deoarece controlul acesteia influențează evoluția tenosinovitei. IngesT recomandă consultarea regulată a unui specialist din secțiunea de reumatologie sau ortopedie pentru pacienții cu forme recurente sau asociate unei boli sistemice.

Grupe speciale de pacienți

Anumite categorii de pacienți necesită o abordare individualizată. Femeile însărcinate și care alăptează: conform NHS, în această perioadă se preferă măsurile non-farmacologice — orteză, repaus, ajustarea tehnicii de ridicare a copilului — iar utilizarea antiinflamatoarelor și a infiltrațiilor se discută atent cu medicul, ținând cont de siguranța în alăptare. Multe cazuri post-partum se ameliorează spontan pe măsură ce solicitarea scade.

Pacienții cu artrită reumatoidă și alte boli inflamatorii: conform ACR, la aceștia tenosinovita de Quervain face parte din afectarea sinovială generalizată, iar tratamentul include controlul bolii de fond. Conform EULAR, managementul optim al artropatiilor inflamatorii reduce frecvența complicațiilor tendinoase, inclusiv a tenosinovitelor mâinii. Gestionarea bolii sistemice este, în aceste cazuri, parte integrantă din tratamentul local.

Persoanele cu profesii solicitante — muzicieni, croitori, lucrători la calculator, persoane care folosesc intens telefonul — necesită adaptarea condițiilor de muncă și pauze frecvente. Vârstnicii pot avea afecțiuni asociate, precum rizartroza, care complică diagnosticul și necesită evaluare atentă. IngesT încurajează personalizarea abordării în funcție de contextul fiecărui pacient, în colaborare cu medicul specialist, și consultarea indexului de simptome pentru o orientare inițială corectă.

Adolescenții și tinerii utilizatori intensivi de dispozitive mobile reprezintă un grup în creștere. Conform Cleveland Clinic, durerea pe partea policelui apărută la tineri trebuie luată în serios, deoarece intervenția precoce — pauze, exerciții, ajustarea modului de utilizare a telefonului — previne cronicizarea. La acest grup, măsurile educaționale și ergonomice sunt de obicei suficiente, fără a fi nevoie de tratamente invazive. Conform NHS, modificarea comportamentală este prima linie la pacienții tineri fără alți factori de risc.

Sportivii și instrumentiștii formează o altă categorie aparte, în care obiectivul nu este doar dispariția durerii, ci și revenirea sigură la activitatea de performanță. Conform AAOS, la aceștia recuperarea funcțională progresivă, supravegheată de un kinetoterapeut, este esențială pentru a evita recidivele și pentru a permite reluarea solicitărilor specifice. Indiferent de grupul de pacienți, principiul comun rămas valabil este că diagnosticul precis și adaptarea tratamentului la context, recomandate de IngesT, oferă cele mai bune rezultate pe termen lung.

Mituri și realitate despre boala de Quervain

Mit 1: Boala de Quervain este pur și simplu „reumatism” și nu se poate face nimic. Realitate: Conform AAOS, boala de Quervain este o tenosinovită bine definită, cu tratamente eficiente: orteză, antiinflamatoare, infiltrații cu rată de succes peste 80% și chirurgie cu succes peste 90%. Nu este o fatalitate, ci o afecțiune tratabilă în marea majoritate a cazurilor.

Mit 2: Durerea de police înseamnă întotdeauna sindrom de tunel carpian. Realitate: Conform Mayo Clinic, cele două afecțiuni sunt distincte; boala de Quervain produce durere mecanică localizată pe partea radială a încheieturii, în timp ce tunelul carpian dă amorțeală și furnicături neurologice. Confuzia duce la tratamente greșite.

Mit 3: Dacă nu te miști deloc, problema dispare singură. Realitate: Conform NICE, repausul relativ ajută, dar imobilizarea totală prelungită poate duce la rigiditate; abordarea corectă combină repausul relativ cu orteza și exercițiile graduale de mobilitate și întărire.

Mit 4: Infiltrația cu cortizon este periculoasă și „strică” tendonul. Realitate: Conform NCBI, infiltrația țintită în teacă este sigură și foarte eficientă atunci când este efectuată corect; riscul de ruptură tendinoasă este rar, iar beneficiile depășesc de regulă riscurile la pacienții selectați adecvat.

Mit 5: Operația lasă mâna slabă pentru totdeauna. Realitate: Conform Cleveland Clinic, eliberarea primului compartiment are o rată de succes de peste 90%, iar forța și funcția mâinii se recuperează complet la majoritatea pacienților în câteva săptămâni. Slăbiciunea permanentă este excepțională.

Mit 6: Boala de Quervain afectează doar femeile. Realitate: Conform NHS, deși este mai frecventă la femei, mai ales post-partum, afecțiunea apare și la bărbați, în special la cei cu profesii sau hobby-uri care solicită repetat policele. Platforma IngesT documentează ambele situații.

Surse

Informațiile din această pagină se bazează pe ghiduri și resurse medicale recunoscute internațional. Conform AAOS (American Academy of Orthopaedic Surgeons), au fost preluate datele de epidemiologie, tratament conservator și chirurgical. Conform Mayo Clinic și Cleveland Clinic, au fost sintetizate descrierile clinice, factorii de risc și recomandările de autoîngrijire. Conform NICE și NHS, au fost preluate principiile de management în trepte și recomandările pentru grupele speciale.

Conform NCBI și UpToDate, au fost documentate patofiziologia, variantele anatomice și eficiența infiltrațiilor. Conform ACR (American College of Rheumatology) și EULAR (European Alliance of Associations for Rheumatology), au fost incluse aspectele legate de afecțiunile inflamatorii asociate. Conform WHO, INS și INSP, au fost contextualizate datele de povară a tulburărilor musculo-scheletale la nivel global și în România. Această pagină IngesT are caracter informativ și nu înlocuiește consultul medical de specialitate; pentru diagnostic și tratament adresați-vă unui medic din hub-ul de ortopedie sau de reumatologie.