Audiogramă — Ce este, valori normale și interpretare

Audiograma este un test al auzului care măsoară pragul auditiv — cea mai slabă intensitate sonoră pe care urechea o percepe — pentru fiecare frecvență testată (de regulă 250, 500, 1000, 2000, 4000 și 8000 Hz). Investigația, numită audiometrie tonală liminală, este nedureroasă, durează 15–30 de minute și nu necesită pregătire. La IngesT explicăm mai jos cum se citește rezultatul și ce înseamnă fiecare grad de hipoacuzie.

Testul se efectuează într-o cabină izolată fonic: pacientul poartă căști și apasă un buton sau ridică mâna de fiecare dată când aude tonul pur emis. Se testează două căi: conducerea aeriană (sunetul prin căști, traversând tot aparatul auditiv) și conducerea osoasă (un vibrator plasat pe osul mastoid, care ocolește urechea externă și medie). Comparația dintre cele două curbe permite localizarea problemei.

Conform WHO, peste 1,5 miliarde de persoane trăiesc la nivel global cu un anumit grad de pierdere a auzului, iar audiometria tonală rămâne standardul de referință pentru diagnostic. Conform AAO-HNS și ASHA, rezultatele se notează pe o grilă numită audiogramă, cu frecvența (Hz) pe axa orizontală și intensitatea (dB HL) pe axa verticală.

Cum se citește audiograma — dB HL și gradele de hipoacuzie

Pragurile se exprimă în decibeli Hearing Level (dB HL). Cu cât valoarea e mai mare (mai jos pe grafic), cu atât auzul este mai slab. Clasificarea uzuală a hipoacuziei, conform BSA și WHO, este:

• Auz normal: prag ≤ 25 dB HL (la adulți; ≤ 15–20 dB la copii).
• Hipoacuzie ușoară: 26–40 dB HL — dificultate cu vorbirea șoptită sau în zgomot.
• Hipoacuzie moderată: 41–60 dB HL — vorbirea normală devine greu de urmărit.
• Hipoacuzie severă: 61–80 dB HL — necesită voce ridicată sau amplificare.
• Hipoacuzie profundă: ≥ 81 dB HL — chiar și sunetele foarte puternice sunt slab percepute.

Tipuri de hipoacuzie identificate pe audiogramă

Forma curbelor diferențiază trei tipuri, conform AAO-HNS:

• Hipoacuzie de transmisie (conductivă): conducerea aeriană este afectată, dar cea osoasă e normală (apare un „gap" aer-os). Cauze: dop de cerumen, otită, perforație timpanică, otoscleroză.
• Hipoacuzie neurosenzorială: ambele curbe sunt coborâte, fără gap. Afectarea e la nivelul cohleei sau al nervului auditiv — îmbătrânire (presbiacuzie), expunere la zgomot, boala Ménière.
• Hipoacuzie mixtă: componentă de transmisie + neurosenzorială (gap aer-os pe fond de curbe coborâte).

Un prag auditiv „ridicat" pe audiogramă (valori mari în dB HL) înseamnă auz mai slab: pacientul are nevoie de sunete mai intense pentru a le percepe. Pragurile crescute mai ales pe frecvențele înalte (4000–8000 Hz), cu o „crestătură" tipică la 4000 Hz, sugerează frecvent hipoacuzie indusă de zgomot, conform NIOSH și AAO-HNS. Praguri crescute simetric, progresive cu vârsta, indică presbiacuzie.

Mit: „Doar bătrânii au nevoie de audiogramă"

Fals. Deși presbiacuzia (pierderea auzului legată de vârstă) este reală, hipoacuzia neurosenzorială indusă de zgomot apare frecvent la tineri. Conform WHO, peste 1 miliard de tineri (12–35 de ani) sunt expuși riscului de pierdere a auzului din cauza ascultării la volum ridicat în căști și a expunerii în cluburi sau concerte. Conform AAO-HNS, audiometria este recomandată oricărei persoane cu tinitus persistent, expunere ocupațională la zgomot sau senzație de auz „înfundat", indiferent de vârstă. La IngesT subliniem că un test efectuat devreme permite măsuri de protecție (dopuri auditive, reducerea expunerii) înainte ca pierderea să devină permanentă.

Indicații frecvente pentru audiogramă, conform NICE și ASHA: scădere a auzului (uni- sau bilaterală), tinitus (acufene), vertij sau amețeli recurente, expunere profesională la zgomot, screening la nou-născuți și școlari, evaluare înainte de protezare auditivă. Pentru afecțiunile în care audiograma este cheie de diagnostic, vezi paginile IngesT despre boala Ménière, tinitus și pierderea de auz.

Praguri „joase" în dB HL (valori mici, aproape de 0) înseamnă auz bun — exact ce se urmărește. O audiogramă în care toate punctele se află în banda 0–25 dB HL, fără gap aer-os, indică un auz normal pe frecvențele testate.

Important: o audiogramă tonală normală nu exclude întotdeauna o problemă. Unele tulburări (de exemplu, dificultatea de a înțelege vorbirea în zgomot pe fond de auz tonal aparent normal) necesită teste suplimentare — audiometrie vocală, timpanometrie, otoemisiuni acustice sau potențiale evocate auditive. Conform AAO-HNS, interpretarea trebuie făcută de un medic ORL sau audiolog, corelat cu simptomele.

Întrebări frecvente despre audiogramă

Audiograma doare sau are efecte secundare?

Nu. Audiometria tonală liminală este complet nedureroasă și neinvazivă: pacientul doar ascultă tonuri pure prin căști și semnalizează când le aude. Nu se folosesc substanțe, ace sau radiații, deci nu are efecte secundare și nu necesită recuperare. Testul durează în mod obișnuit 15–30 de minute, în funcție de numărul de frecvențe evaluate și de cooperarea pacientului. Conform ASHA, se efectuează într-o cabină izolată fonic pentru a evita ca zgomotul de fond să influențeze pragurile. La IngesT recomandăm să mergeți la test odihnit și, dacă e posibil, fără să fi fost expus la zgomot puternic în orele anterioare, deoarece o expunere recentă poate produce o creștere temporară a pragului.

Cum mă pregătesc pentru o audiogramă?

Nu este necesară o pregătire specială. Conform AAO-HNS, este util să evitați expunerea la zgomot intens cu 12–16 ore înainte, pentru a nu obține praguri fals crescute printr-o deplasare temporară a pragului. Dacă aveți dop de cerumen sau o infecție auriculară activă, medicul poate amâna testul sau curăța conductul auditiv în prealabil, deoarece acestea pot simula o hipoacuzie de transmisie. Menționați medicului orice medicație ototoxică (anumite antibiotice, chimioterapice) și antecedentele de expunere ocupațională la zgomot. Conform BSA, copiii pot necesita metode adaptate vârstei (audiometrie prin joc). Mai multe informații despre simptomele care justifică testul găsiți pe paginile IngesT dedicate.

Cât de des ar trebui repetată audiograma?

Depinde de context. Conform NIOSH, lucrătorii expuși ocupațional la niveluri de zgomot ≥ 85 dB(A) timp de 8 ore trebuie incluși într-un program de monitorizare audiometrică anuală. Conform WHO, screeningul auditiv este recomandat la nou-născuți, la vârsta școlară și periodic la adulții peste 50 de ani, când prevalența hipoacuziei crește semnificativ. Pentru persoanele cu hipoacuzie cunoscută, tinitus sau boala Ménière, medicul ORL poate solicita audiograme repetate pentru a urmări evoluția — de exemplu, o scădere bruscă a pragului poate semnala o hipoacuzie subită, care este o urgență. La IngesT încurajăm consultarea unui specialist atunci când apar scăderea auzului, acufenele sau zgomotul în urechi.

Surse: WHO (World Report on Hearing), AAO-HNS, BSA (British Society of Audiology), ASHA, NICE, NIOSH, NCBI. Conținut informativ IngesT — nu înlocuiește consultul medical. Pentru evaluare, adresați-vă unui medic ORL.

Adresați-vă unui medic ORL dacă observați scădere a auzului (mai ales bruscă — o pierdere subită este o urgență care necesită evaluare în primele zile), tinitus persistent, vertij, otoree sau dacă lucrați în mediu zgomotos. Conform AAO-HNS, hipoacuzia subită neurosenzorială tratată precoce are șanse mai mari de recuperare. La IngesT recomandăm consult dacă apar și amețeli asociate.