Electroencefalogramă (EEG) — Ce este, valori normale și interpretare

Electroencefalograma (EEG) este investigația care înregistrează activitatea electrică a creierului cu ajutorul unor electrozi plasați pe scalp, oferind un traseu al undelor cerebrale în timp real. Este o metodă neinvazivă, nedureroasă și fără radiații, care măsoară pasiv semnalele neuronale, fără a transmite curent către pacient. Conform ILAE (International League Against Epilepsy), EEG rămâne testul de bază în evaluarea crizelor epileptice.

Semnalele captate sunt amplificate și afișate sub formă de unde clasificate după frecvență: ritmul alfa (8–13 Hz, caracteristic stării de repaus cu ochii închiși), beta (peste 13 Hz, asociat stării de veghe activă și anxietății), teta (4–8 Hz, prezent în somnolență) și delta (sub 4 Hz, dominant în somnul profund). Modificările patologice — vârfuri, complexe vârf-undă, descărcări focale sau încetinirea generalizată — ajută la diagnosticul diferitelor afecțiuni neurologice. Pentru epilepsie, vedeți pagina epilepsie; pentru inflamația cerebrală, encefalită.

Spre deosebire de electromiografie (EMG), care studiază activitatea electrică a mușchilor și nervilor periferici, EEG analizează exclusiv activitatea cortexului cerebral — sunt investigații complementare, dar distincte. Înregistrarea se face de obicei cu 19–25 de electrozi montați după sistemul internațional 10–20, care împarte scalpul în puncte standardizate (frontal, central, temporal, parietal, occipital) pentru ca traseul să fie reproductibil între examinări și laboratoare. Fiecare electrod măsoară diferența de potențial față de o referință, iar combinația canalelor (montajul) permite localizarea originii unei anomalii — focală sau generalizată. Echipa IngesT recomandă efectuarea EEG la indicația unui neurolog, care corelează traseul cu tabloul clinic, cu vârsta pacientului și cu eventuala medicație.

Un traseu EEG cu descărcări epileptiforme (vârfuri, unde ascuțite, complexe vârf-undă) sau cu activitate lentă patologică susține diagnosticul mai multor afecțiuni. Conform AAN (American Academy of Neurology) și ACNS, principalele indicații sunt: diagnosticul și clasificarea epilepsiei și a crizelor convulsive, evaluarea encefalitei și encefalopatiilor, investigarea stărilor de pierdere a cunoștinței și a convulsiilor, evaluarea comei și a tulburărilor de somn, monitorizarea în terapie intensivă și confirmarea morții cerebrale.

Ce tipuri de EEG există?

EEG standard durează aproximativ 20–40 de minute. EEG cu privare de somn crește șansa de a surprinde activitate epileptiformă. Video-EEG înregistrează simultan traseul și imaginea video pentru a corela crizele cu modificările electrice, util în clasificarea epilepsiei și diagnosticul crizelor non-epileptice. EEG ambulator (Holter EEG) monitorizează 24–72 de ore în mediul obișnuit al pacientului. În timpul examinării se folosesc proceduri de activare: hiperventilația (respirație profundă timp de 3 minute, care poate declanșa descărcări generalizate, mai ales în epilepsia de tip absență) și fotostimularea intermitentă (lumini care pâlpâie la frecvențe crescânde, utilă în depistarea fotosensibilității). Alegerea tipului de EEG depinde de întrebarea clinică: pentru o primă criză se preferă adesea EEG standard cu privare de somn, în timp ce pentru caracterizarea unor evenimente repetate sau distingerea crizelor epileptice de cele non-epileptice este indicat video-EEG-ul prelungit.

Cum decurge și cum mă pregătesc pentru EEG?

Tehnicianul fixează 19–25 de electrozi pe scalp cu o pastă conductoare, conform sistemului internațional 10–20. Examinarea este complet nedureroasă și nu implică radiații. Conform NICE și ILAE, pregătirea presupune păr curat și uscat, fără gel, ulei sau spray de fixare, somn conform indicațiilor (uneori privare de somn), evitarea cafelei în ziua testului și continuarea medicației doar dacă medicul nu indică altfel. Pacientul stă relaxat, cu ochii când închiși, când deschiși la cerere, iar la final electrozii se îndepărtează ușor, fără urme. Platforma IngesT oferă ghiduri verificate științific pentru pregătirea corectă.

Ce arată ritmurile cerebrale?

Interpretarea EEG pornește de la activitatea de fond. La adultul treaz, în repaus cu ochii închiși, predomină ritmul alfa în regiunile occipitale, care dispare la deschiderea ochilor — fenomen numit reacția de blocare alfa. Apariția ritmului delta sau teta lent în stare de veghe sugerează o suferință cerebrală difuză (encefalopatie metabolică, toxică sau infecțioasă) sau o leziune focală subiacentă. Conform ACNS, descărcările epileptiforme — vârfuri și complexe vârf-undă — pot fi focale (sugerând un focar epileptic localizat) sau generalizate (caracteristice epilepsiilor genetice), iar localizarea lor orientează tratamentul și investigațiile imagistice ulterioare. Tocmai de aceea, un traseu trebuie întotdeauna citit în context clinic, nu izolat.

Un EEG normal nu exclude diagnosticul — multe persoane cu epilepsie au trasee intercritice normale între crize, motiv pentru care se repetă testul sau se folosește privarea de somn ori video-EEG. Conform AAN, un singur EEG standard surprinde anomalii la doar 30–50% dintre pacienții cu epilepsie confirmată, procentul crescând semnificativ cu înregistrări repetate sau prelungite.

Mit: „EEG dă șocuri electrice și este periculos.”

Realitate: EEG doar înregistrează activitatea electrică produsă natural de creier — nu transmite niciun curent către pacient și nu provoacă durere sau șocuri. Conform ILAE și AAN, electrozii sunt simpli senzori pasivi, iar examinarea este sigură la orice vârstă, inclusiv la nou-născuți și gravide. Singurul disconfort posibil este senzația de pastă rece pe scalp.

EEG poate diagnostica orice problemă neurologică?

Nu. EEG este foarte util pentru epilepsie, encefalopatii și tulburări ale stării de conștiență, dar nu este testul de elecție pentru toate afecțiunile. Pentru leziuni structurale precum tumori, accident vascular cerebral sau atrofia din demență sunt necesare imagistica RMN sau CT. Conform NICE, EEG nu trebuie folosit ca test de rutină pentru a confirma sau exclude epilepsia în absența unei suspiciuni clinice clare, deoarece descărcări nespecifice pot apărea și la persoane sănătoase. Echipa IngesT subliniază că interpretarea aparține neurologului, care integrează traseul cu istoricul și examenul clinic.

Surse

Informațiile sunt sintetizate din ghiduri și surse științifice: ILAE (International League Against Epilepsy), AAN (American Academy of Neurology), ACNS (American Clinical Neurophysiology Society), NICE și baza de date NCBI.

Adresați-vă unui neurolog dacă ați avut o criză convulsivă, episoade repetate de pierdere a cunoștinței, absențe, confuzie inexplicabilă sau mișcări involuntare. EEG se efectuează la recomandarea medicului, care stabilește tipul potrivit (standard, cu privare de somn, video-EEG sau ambulator).