Pepsinogeni (PG I, PG II și raport PG I/II) — Ce este, valori normale și interpretare

Epidemiologia atrofiei gastrice și a cancerului gastric — RO și global

Atrofia mucoasă gastrică este o leziune precanceroasă majoră, cu rol bine documentat în carcinogeneza gastrică tip intestinal (Lauren). Conform WHO IARC GLOBOCAN 2022, cancerul gastric este al cincilea cel mai frecvent cancer la nivel global și a patra cauză de mortalitate prin cancer, cu peste 1 milion de cazuri noi și ~770.000 decese anual. Distribuția geografică este extrem de heterogenă: incidență foarte mare în Asia de Est (Japonia, Coreea, China), Europa de Est, America de Sud (Chile, Peru) și incidență scăzută în Africa Sub-sahariană, America de Nord și Europa de Nord-Vest. Acest gradient reflectă variațiile prevalenței infecției cu Helicobacter pylori, pattern-urilor alimentare (consum mare de sare, alimente conservate, afumate) și expunerea la factori de mediu.

În România, conform raportărilor MS RO, INS și INSP, cancerul gastric este al șaptelea cel mai frecvent cancer la bărbați și al doisprezecelea la femei, cu aproximativ 4.000–4.500 cazuri noi anual și ~3.500 decese, având o rată de letalitate înaltă (peste 70% mortalitate la 5 ani) din cauza diagnosticării frecvente în stadii avansate. Prevalența infecției cu H. pylori în populația generală adultă din România este estimată la 60–70%, conform studiilor seroprevalențiale publicate, ceea ce expune populația la risc cumulativ de gastrita cronică atrofică și ulterior carcinom gastric. Pe platforma IngesT documentăm clar utilitatea pepsinogenilor ca instrument de screening neinvaziv, în special pentru pacienții cu antecedente familiale de cancer gastric, anemie pernicioasă sau dispepsie cronică nelămurită.

La nivel global, conform JGCA Japanese Gastric Cancer Treatment Guidelines și IGCS recommendations, Japonia a implementat în anii 1990–2000 programul național ABC method (combinând serologia H. pylori cu pepsinogenii serici) ca prim pas neinvaziv de triere pentru endoscopie. Această strategie a redus semnificativ mortalitatea prin cancer gastric și a permis depistarea precoce a leziunilor curabile (stadii IA-IB cu supraviețuire la 5 ani peste 90%). Implementarea similară în Coreea de Sud și în unele regiuni ale Chinei a generat reduceri comparabile ale mortalității. În Europa, conform ghidului ESGE MAPS II 2019, pepsinogenii sunt recomandați ca opțiune neinvazivă pentru stratificarea riscului la pacienți selecționați, dar standardul de aur rămâne endoscopia cu biopsii multiple (protocol Sydney). Pe platforma IngesT susținem participarea informată la screening pentru grupuri de risc și subliniem că depistarea precoce a atrofiei gastrice și a metaplaziei intestinale permite intervenție profilactică timpurie cu impact major asupra prognosticului.

Patofiziologia: pepsinogen I (corpus), pepsinogen II (corpus+antru), raport PG I/II

Pepsinogenii sunt zimogene proteolitice (forma inactivă a pepsinei), secretate de celule specializate ale mucoasei gastrice și convertite în pepsină activă în mediul acid gastric (pH sub 3.5). Pepsina joacă rolul cheie în digestia proteinelor alimentare la nivel gastric. Cunoașterea exactă a surselor anatomice ale celor doi pepsinogeni este esențială pentru interpretarea clinică corectă a rezultatelor serice.

Pepsinogen I (PG I) — produs EXCLUSIV de celulele chief (principale) din glandele oxintice (gastrice fundice) ale CORPULUI și FUNDUSULUI gastric, în zona producătoare de acid clorhidric. PG I NU este produs de antru, cardie sau duoden. Astfel, PG I este un marker specific al masei funcționale a corpului gastric — atunci când mucoasa corpului este distrusă prin atrofie progresivă (gastrita cronică atrofică corp, anemia pernicioasă, cancer gastric proximal), PG I seric scade semnificativ. PG I are de asemenea o componentă reflexă crescută în prezența hipersecreției acide (ulcer duodenal, sindrom Zollinger-Ellison), când mucoasa corpului este hiperplastică și hiperfuncțională.

Pepsinogen II (PG II) — produs de un spectru larg de celule: celulele chief și mucoase ale corpului gastric, celulele mucoase ale antrului piloric, celulele cardiei, glandele Brunner duodenale. Această distribuție anatomică largă face PG II relativ insensibil la atrofia izolată a corpului gastric (sursele antrale și duodenale rămân conservate). PG II crește însă în inflamațiile gastrice active — gastrită acută indusă de H. pylori, gastrită reflux, gastrita AINS-indusă — și în ulcerul peptic, fiind un marker indirect al inflamației.

Raportul PG I/PG II este cel mai sensibil indicator al atrofiei corpului gastric, deoarece scăderea relativă a PG I (sursa exclusiv corpală) este amplificată de stabilitatea relativă sau creșterea PG II (surse extracorpale conservate). Conform JGCA, ESGE MAPS II 2019 și meta-analizelor publicate în Gut, Gastroenterology și BMJ, criteriul ABC validat pentru atrofie semnificativă a corpului este: PG I ≤25 ng/mL ȘI raport PG I/PG II <3.0 (sensibilitate ~70%, specificitate ~85% pentru atrofie moderat-severă confirmată histologic). În atrofia severă autoimună (anemie pernicioasă tip A), PG I poate scădea sub 10 ng/mL, raport mult sub 3.0, asociat cu gastrina marcat crescută (peste 500–1000 pg/mL) prin compensare hipergastrinemică reflexă. Pe platforma IngesT explicăm pacienților că aceste cutoff-uri sunt orientative, nu absolute — confirmarea atrofiei și a metaplaziei intestinale necesită endoscopie cu biopsii multiple (protocol Sydney sau OLGA/OLGIM).

Factori care influențează pepsinogenii: H. pylori, autoimunitate, vârstă

Valorile serice ale pepsinogenilor pot fi influențate de un spectru larg de factori clinici și fiziologici, dintre care unii sunt direcți (afectează celulele producătoare), iar alții sunt indirecți (modulează secreția prin mecanisme reflexe).

Infecția cronică cu Helicobacter pylori este principalul factor de risc pentru atrofie gastrică în populația generală. În fazele inițiale ale infecției (gastrită acută), atât PG I cât și PG II cresc prin inflamația activă, dar raportul rămâne normal (>3.0). Pe măsură ce infecția se cronicizează și se dezvoltă atrofie progresivă (de obicei după 10–20 ani), PG I scade, PG II rămâne stabil sau scade ușor, iar raportul PG I/PG II scade sub 3.0. La pacienții cu atrofie severă, H. pylori poate dispărea spontan (autoeradicare), deoarece mucoasa atrofică nu mai oferă mediul propice infecției — un fenomen cunoscut ca paradoxul ABC grup D (H. pylori negativ + PG anormal, risc cumulat 20–30% cancer gastric la 15 ani). Conform ESGE MAPS II 2019, eradicarea H. pylori NU reversează rapid atrofia stabilită — leziunile precanceroase persistă și necesită surveillance endoscopică continuă.

Gastrita cronică atrofică autoimună (anemie pernicioasă tip A) este a doua cauză majoră de PG I sever scăzut. Mecanismul este distrugerea autoimună a celulelor parietale gastrice (cu pierderea factorului intrinsec și a HCl) și a celulelor chief, prin anticorpi anti-celule parietale (APCA) și anti-factor intrinsec (AIFI). Profilul tipic: PG I extrem de scăzut (<10 ng/mL), raport PG I/PG II foarte scăzut, gastrina marcat crescută (sute–mii pg/mL prin compensare), vitamina B12 scăzută, anemie megaloblastică (MCV crescut, MCH crescut pe hemoleucograma), acid folic normal sau scăzut secundar.

Vârsta înaintată — prevalența atrofiei gastrice crește cu vârsta, ajungând la 20–30% după 60 ani și 40–50% după 80 ani, conform datelor publicate în Gastroenterology. Aceasta reflectă cumulul de expunere la H. pylori, AINS, factori dietetici și senescență celulară. Inhibitorii pompei de protoni (IPP) administrate cronic pot crește PG I și PG II prin hipergastrinemia reflexă indusă de hipoaciditate, fără a reflecta atrofie reală — un confondant important la pacienții sub omeprazol, pantoprazol, esomeprazol cronic. Insuficiența renală cronică poate crește PG II prin reducerea clearance-ului renal. Antrectomia chirurgicală sau alte rezecții gastrice modifică profund secreția. Pe platforma IngesT recomandăm întreruperea IPP cu 2 săptămâni înainte de testare, dacă este clinic posibil, pentru rezultate fiabile.

Tablou clinic: dispepsie, simptome gastrita atrofică, anemie B12

Simptomatologia asociată atrofiei gastrice și deficitelor secundare poate fi heterogenă — de la complet asimptomatică (descoperită incidental la screening sau pe analize de rutină) până la tablou clinic dramatic cu anemie megaloblastică severă și manifestări neurologice de deficit B12.

Simptome digestive sugestive pentru gastrita atrofică: dispepsia cronică (senzație de plenitudine postprandială, sațietate precoce), durere epigastrică surdă, balonare, eructații, greață ocazională, regurgitații, intoleranță la alimente acide sau condimentate, scăderea apetitului fără cauză evidentă, scădere ponderală discretă în atrofii severe. Simptomele sunt nespecifice și pot mima gastrita neatrofică, boala de reflux gastroesofagian sau dispepsia funcțională. Conform ACG, BSG și AGA Guidelines, simptomele alarmă (red flags) care impun endoscopie urgentă includ: scădere ponderală neexplicată peste 5%, disfagie progresivă, hematemeză sau melena, anemie severă, vârstă peste 55 ani cu simptome noi, antecedente familiale de cancer gastric.

Simptome de anemie megaloblastica prin deficit B12 secundar atrofiei autoimune: astenie progresivă, fatigabilitate la efort, dispnee la efort, paloare tegumentară cu nuanță icterică, glosită atrofică (limbă roșie netedă, dureroasă), aftoze recurente, tahicardie compensatorie, palpitații. Manifestări neurologice de deficit B12 (degenerare combinată subacută a măduvei spinării): parestezii distal simetrice (mâini-picioare), tulburări de sensibilitate proprioceptivă, instabilitate la mers (ataxie), pierderea fineții motorii, tulburări cognitive (până la demență reversibilă), tulburări dispoziție, depresie. Aceste simptome neurologice pot precede anemia măsurabilă cu luni sau ani și sunt PARȚIAL ireversibile dacă suplinirea B12 nu este inițiată precoce.

Asocieri clinice frecvente: pacienții cu gastrită cronică atrofică autoimună au risc crescut de alte boli autoimune: tiroidită Hashimoto, diabet zaharat tip 1, boala Addison, vitiligo, boala celiacă. Conform BSG Guidelines, la pacienții cu anemie pernicioasă confirmată se recomandă screening pentru aceste asocieri (TSH, glicemie, cortizol bazal). Pe platforma IngesT recomandăm consultarea unui medic gastroenterolog, hematolog sau medicina internă pentru evaluare integrată la pacient cu PG I scăzut și suspiciune de gastrită cronică atrofică.

Diagnostic: ELISA, valori cutoff PG I <25 + raport <3 = atrofie

Diagnosticul de laborator al atrofiei gastrice prin pepsinogeni serici se face standardizat prin metoda ELISA (Enzyme-Linked Immunosorbent Assay), tehnică imunoenzimatică sensibilă și reproductibilă. Recoltarea probei: sânge venos, în repaus alimentar (post 8 ore), preferabil dimineața, fără IPP în ultimele 2 săptămâni (dacă clinic posibil). Conservare: ser separat, stabil 7 zile la 4°C sau 6 luni la -20°C. Conform JGCA, ESGE MAPS II 2019, BSG și meta-analizelor publicate în Gastroenterology, Gut și BMJ, criteriile de interpretare unanim acceptate sunt:

• PG I > 70 ng/mL ȘI raport PG I/PG II > 3.0 — mucoasă gastrică normală, fără atrofie semnificativă.
• PG I 25-70 ng/mL ȘI raport > 3.0 — atrofie absentă sau ușoară.
• PG I ≤ 25 ng/mL ȘI raport PG I/PG II < 3.0 — atrofie moderat-severă a corpului gastric (criteriu ABC).
• PG I < 10 ng/mL ȘI raport < 2.0 — atrofie severă, sugestiv anemie pernicioasă autoimună (asociat cu vitamina B12 scăzută + gastrina marcat crescută).
• PG II izolat crescut (>25 ng/mL) cu raport normal — inflamație activă (H. pylori acut, AINS, reflux), fără atrofie semnificativă.

Metoda ABC japoneză combină serologia H. pylori cu pepsinogenii pentru stratificarea riscului cumulat de cancer gastric la 15 ani:

• Grup A: H. pylori NEGATIV + pepsinogeni NORMALI — risc cumulat ~0% — fără screening special.
• Grup B: H. pylori POZITIV + pepsinogeni NORMALI — risc cumulat ~5% — eradicare H. pylori + endoscopie la 3 ani.
• Grup C: H. pylori POZITIV + pepsinogeni ANORMALI — risc cumulat 10–20% — eradicare H. pylori + endoscopie la 1–2 ani.
• Grup D: H. pylori NEGATIV + pepsinogeni ANORMALI — risc cumulat 20–30% (atrofie severă cu autoeradicare H. pylori) — endoscopie anuală.

Conform ESGE MAPS II 2019, confirmarea atrofiei și a metaplaziei intestinale necesită endoscopie superioară cu biopsii multiple (protocol Sydney revizuit: 5 biopsii — antru major + minor, incisura angulară, corp major + minor) și clasificare histologică OLGA (Operative Link on Gastritis Assessment) sau OLGIM (pentru metaplazie intestinală). Pe platforma IngesT recomandăm interpretarea pepsinogenilor în context clinic complet, alături de hemoleucograma, MCV, MCH, vitamina B12, acid folic, fier seric, feritina, gastrina și serologie H. pylori.

Complicații: cancer gastric, anemie B12, alte neoplazii

Atrofia gastrică confirmată prin PG I scăzut și raport PG I/PG II <3.0 este o leziune precanceroasă majoră, cu progresie histologică bine documentată — cascada Correa: gastrită cronică superficială → gastrită cronică atrofică → metaplazie intestinală → displazie ușoară → displazie severă → carcinom gastric tip intestinal (Lauren). Conform JGCA și meta-analizelor publicate în Gut, riscul anual de cancer gastric la pacienții cu atrofie severă confirmată histologic (OLGA III-IV) este de 0.1–1% pe an, ceea ce cumulativ pe 15 ani atinge 10–30%, în funcție de profilul ABC.

Cancer gastric — este complicația cea mai gravă a atrofiei cronice. Conform WHO IARC și NCCN Gastric Cancer Guidelines, cancerul gastric tip intestinal (mai frecvent în Asia și Europa de Est) este puternic asociat cu H. pylori cronic și atrofia mucoasei corpului. Detectarea precoce a leziunilor în stadiu localizat (T1) permite rezecție endoscopică curativă (ESD/EMR) cu supraviețuire la 5 ani peste 95%. Pe contrastul, cancerul gastric avansat are supraviețuire la 5 ani sub 20%, ceea ce justifică importanța screening-ului prin pepsinogeni la grupuri de risc.

Anemia megaloblastica prin deficit B12 — în atrofia severă autoimună, pierderea factorului intrinsec și a HCl gastric duce la deficit absolut de absorbție B12 la nivel ileal. Conform BSG Guidelines pentru anemie pernicioasă, această condiție necesită suplinire B12 parenterală (intramusculară) toată viața — administrare orală este insuficientă deoarece absorbția este complet abolită fără factor intrinsec. Manifestările neurologice (degenerarea combinată subacută a măduvei) sunt parțial reversibile dacă tratamentul este inițiat precoce, dar pot fi permanente în cazuri avansate.

Tumori carcinoide gastrice tip 1 — atrofia corpului gastric cu aclorhidrie și hipergastrinemie compensatorie cronică determină hiperplazia celulelor enterocromafine-like (ECL), care poate evolua spre tumori carcinoide gastrice tip 1 (de obicei mici, multiple, cu prognostic favorabil). Surveillance-ul endoscopic este esențial. Adenom gastric și polipi de glandă fundică sunt alte leziuni precanceroase asociate. Sindrom Zollinger-Ellison — în acest caz raportul PG I/PG II este crescut (peste 6), prin hiperplazia mucoasei oxintice, dar profilul este complet diferit de atrofie. Pe platforma IngesT subliniem că atrofia confirmată impune surveillance pe termen lung, sub coordonarea unui medic gastroenterolog cu experiență în patologia precanceroasă gastrică, precum Dr. Andreea Talpoș, validator medical al platformei.

Tratament: eradicare H. pylori, suplimente B12, monitorizare

Tratamentul atrofiei gastrice confirmate prin pepsinogeni anormali și endoscopie cu biopsii vizează trei direcții complementare: eliminarea cauzei (când posibil), corectarea deficitelor secundare și surveillance pentru detectare precoce a leziunilor maligne.

Eradicarea infecției cu H. pylori este indicată la TOȚI pacienții cu infecție confirmată (test antigen fecal, breath test cu uree marcată cu C13, biopsie endoscopică) și PG anormali, conform Maastricht VI/Florence Consensus 2022 și ACG/AGA Guidelines. Schemele standard de eradicare în România: terapie cvadruplă cu bismut subcitrat de potasiu + tetraciclină + metronidazol + IPP (PPI) timp de 10–14 zile, sau terapie cvadruplă fără bismut cu amoxicilină + claritromicină + metronidazol + IPP timp de 14 zile (doar dacă rezistența locală la claritromicină este sub 15%). Confirmarea eradicării se face la 4–6 săptămâni post-tratament, cu IPP întrerupte cu 2 săptămâni înainte. Eradicarea NU reversează rapid atrofia, dar oprește progresia și reduce semnificativ riscul de cancer gastric pe termen lung, conform meta-analizelor publicate în Gastroenterology și Gut.

Suplimente B12 parenterale — la pacienții cu deficit B12 secundar atrofiei autoimune, suplinirea se face cu cianocobalamină sau hidroxicobalamină intramuscular, conform protocoalelor BSG și NICE: 1000 µg IM la 2–3 zile timp de 2 săptămâni (faza de încărcare), apoi 1000 µg IM la 1–3 luni toată viața (faza de menținere). La pacienții fără afectare neurologică se poate considera administrare orală în doze mari (1000–2000 µg/zi) — aproximativ 1% se absoarbe prin difuziune pasivă, fără necesitate de factor intrinsec — dar standardul rămâne parenteral pentru gastrita autoimună severă. Monitorizarea răspunsului: hemoleucograma (creștere MCV, MCH, normalizare hemoglobină), B12 seric, reticulocitoză la 1 săptămână (răspuns rapid). Pacienții pot avea nevoie de suplinire concomitentă cu acid folic și fier seric (frecvent asociat).

Tratament simptomatic — la pacienții cu dispepsia persistentă se pot folosi prokinetice (metoclopramidă, domperidonă), antiemetice și măsuri dietetice. IPP sunt în general evitați la atrofia severă cu hipoaciditate (NU mai există acid de suprimat), dar pot fi indicați în co-existența bolii de reflux sau a ulcerului peptic. Pacienții cu atrofie confirmată trebuie consiliați cu privire la rolul dietei (vezi secțiunea stil de viață) și a limitării NSAID, care exacerbează gastrita. Pentru ghidare către specialist, pacienții pot consulta gastroenterolog, hematolog, oncolog, medicina internă sau medicina de familie, inclusiv Dr. Andreea Talpoș, validator medical al platformei IngesT.

Stilul de viață: dieta, NSAID limitat, factori protectori

Stilul de viață joacă un rol important atât în prevenția atrofiei gastrice (la persoanele cu risc), cât și în limitarea progresiei la pacienții cu atrofie confirmată prin pepsinogeni anormali. Adoptarea unor măsuri concrete poate reduce semnificativ riscul cumulativ de cancer gastric și complicațiile secundare.

Conform WHO IARC și meta-analizelor publicate în BMJ, Lancet și Gut, factori de risc dietetici pentru cancer gastric și atrofie includ: consum mare de sare (peste 5 g/zi), alimente conservate prin sărare (murături, șuncă, mezeluri sărate), alimente afumate, carne procesată (clasificat IARC grup 1 carcinogen pentru colorectal, asocierea cu gastric este intermediară), nitrați și nitriți din alimente conservate, deficit cronic de fructe și legume proaspete (deficit de vitamine antioxidante C, E, β-caroten), consum cronic de alcool (în special distilate concentrate), fumat (factor de risc independent), obezitate. Factorii protectori bine documentați includ: consum bogat de fructe (citrice, mere, kiwi — bogate în vitamina C), legume crucifere (broccoli, varză, conopidă — conțin sulforafan cu activitate inhibitorie pe H. pylori), legume cu frunze verzi (spanac, salată), usturoi (efect demonstrat în meta-analize chineze), ceai verde, dieta mediteraneană în ansamblu.

Pe platforma IngesT recomandăm adoptarea unei diete cu aport redus de sare (sub 5 g/zi conform OMS), evitarea conservelor sărate și a alimentelor afumate frecvente, includerea zilnică a 5 porții de fructe și legume proaspete, consum moderat de pește (preferabil cel gras), cereale integrale, leguminoase. Hidratarea adecvată susține digestia, iar mestecatul atent al alimentelor compensează parțial reducerea secreției acide gastrice în atrofie. Limitarea AINS — aspirină, ibuprofen, naproxen, diclofenac — este esențială la pacienții cu atrofie, deoarece aceste medicamente exacerbează inflamația mucoasei și pot precipita complicații hemoragice; dacă AINS sunt necesari clinic (artroză, eveniment cardiovascular), administrarea se face sub protecție gastrică cu IPP, sub supraveghere medicală. Renunțarea la fumat și moderarea alcoolului sunt măsuri majore de reducere a riscului. Activitatea fizică regulată și menținerea greutății corporale normale completează profilul de prevenție.

Monitorizarea: endoscopie 1-2 ani la atrofie severă, frecvență screening

Frecvența monitorizării endoscopice la pacienții cu atrofie gastrică confirmată depinde de severitatea atrofiei, extensia anatomică, prezența metaplaziei intestinale și a displaziei, antecedente familiale și grupul ABC. Conform ESGE MAPS II 2019, JGCA Guidelines, NCCN Gastric Cancer și BSG Recommendations:

• Atrofie ușoară (OLGA I) fără metaplazie: fără surveillance endoscopică specifică, repetare biopsii la 3–5 ani dacă apar simptome noi.
• Atrofie moderată (OLGA II) cu metaplazie intestinală localizată: endoscopie cu biopsii Sydney la 3 ani.
• Atrofie severă (OLGA III-IV) sau metaplazie intestinală extinsă (OLGIM III-IV): endoscopie cu cromoendoscopie virtuală (NBI) și biopsii multiple la 1–2 ani.
• Displazie ușoară (low-grade): endoscopie de confirmare la 6 luni cu biopsii multiple; dacă persistă, rezecție endoscopică (EMR/ESD).
• Displazie severă (high-grade): rezecție endoscopică imediată (ESD/EMR) sau intervenție chirurgicală, în funcție de extensie.
• Grup ABC C și D: endoscopie anuală sau la 1–2 ani, indiferent de OLGA, conform contextului clinic.
• Antecedente familiale cancer gastric rude gradul 1: endoscopie inițială la 40 ani sau cu 10 ani înainte de cea mai tânără rudă afectată, ulterior la 3–5 ani.

Pe lângă endoscopie, monitorizarea anuală include: hemoleucograma cu MCV și MCH, vitamina B12, acid folic, fier seric, feritina, gastrina bazală, repetare pepsinogeni la 2–3 ani (răspuns lent la intervenții terapeutice). La pacienții cu anemie pernicioasă confirmată se monitorizează și statusul B12 sub tratament parenteral (la 6 luni inițial, apoi anual). Conform BSG Guidelines, screening pentru asocieri autoimune (TSH, glicemie) se face anual. Pe platforma IngesT subliniem că monitorizarea pe termen lung este factorul cheie al prognosticului favorabil — atrofia confirmată este o condiție cronică, iar oprirea surveillance-ului poate duce la diagnostic tardiv al unei leziuni maligne curabile altminteri.

Pepsinogeni la grupe speciale: vârstnici, autoimun, FH cancer gastric

Vârstnici (peste 65 ani): prevalența atrofiei gastrice crește marcat cu vârsta, iar PG I scăzut și raport <3.0 sunt mai frecvenți în această grupă. Interpretarea trebuie făcută în context clinic — atrofia ușoară-moderată la vârstnic poate fi asimptomatică și nu necesită neapărat intervenție agresivă. Indicația de endoscopie și surveillance se discută individualizat în funcție de speranța de viață, comorbidități și preferințele pacientului (shared decision making). Dispepsia noi peste 55 ani impun endoscopie diagnostică, conform ACG, AGA și BSG Guidelines, indiferent de pepsinogeni.

Anemie pernicioasă autoimună: profilul tipic este PG I sever scăzut (<10 ng/mL), raport <2.0, gastrina marcat crescută (sute–mii pg/mL), vitamina B12 scăzută, anticorpi anti-celule parietale (APCA) și anti-factor intrinsec (AIFI) pozitivi, anemie megaloblastică (MCV peste 100 fL). Acești pacienți au risc semnificativ crescut de tumori carcinoide gastrice tip 1 și de cancer gastric (risc relativ 2–3× față de populația generală). Surveillance: endoscopie inițială cu biopsii multiple la diagnostic, ulterior la 3–5 ani dacă lipsește metaplazia/displazia, mai frecvent dacă există leziuni. Suplinire B12 parenterală pe viață. Screening pentru alte boli autoimune asociate (tiroidită Hashimoto, diabet zaharat tip 1, boala Addison, vitiligo, boala celiacă).

Antecedente familiale cancer gastric (FH): pacienții cu rude de gradul 1 (părinți, frați, copii) diagnosticate cu cancer gastric au risc relativ de 2–3× față de populația generală. La aceștia, screening prin pepsinogeni + serologie H. pylori începe la 40 ani sau cu 10 ani înainte de cea mai tânără rudă afectată; dacă pepsinogenii sunt anormali sau H. pylori pozitiv, endoscopie diagnostică imediată cu biopsii multiple. Conform JGCA și NCCN Gastric Cancer Guidelines, această strategie permite identificarea precoce a leziunilor precanceroase și intervenție profilactică. Pacienții cu sindroame ereditare specifice — cancer gastric difuz ereditar (HDGC, mutație CDH1), sindrom Lynch, sindrom Peutz-Jeghers — necesită protocoale dedicate, inclusiv gastrectomie profilactică în cazul HDGC, conform consultului oncogenetic.

Sarcină și alăptare: pepsinogenii pot scădea fiziologic în sarcină din cauza hemodiluției și a modificărilor hormonale, dar interpretarea în sarcină este rareori clinic necesară. Dacă suspiciune de patologie gastrică în sarcină, evaluarea se amână până la finalul lactației, dacă clinic posibil. Pacienți sub IPP cronic: rezultatele pot fi false (PG crescut prin hipergastrinemie reflexă), se recomandă întreruperea IPP cu 2 săptămâni înainte de dozare, sub coordonare medicală. Pe platforma IngesT recomandăm consultarea unui medic gastroenterolog, oncolog, hematolog sau medicina internă pentru evaluare individualizată.

Mituri vs realitate despre pepsinogeni

Mit: „Pepsinogenii normali înseamnă că nu am risc de cancer gastric.”

Realitate: PARȚIAL FALS. Conform JGCA și ESGE MAPS II 2019, pepsinogenii normali asociați cu H. pylori negativ (grup A ABC) indică risc foarte scăzut (~0%) la 15 ani — dar NU zero absolut. Pepsinogenii NU detectează cancerul gastric tip difuz (Lauren), care este mai puțin asociat cu atrofie și apare mai frecvent la pacienți tineri sau cu sindroame ereditare. Simptomele alarmă (scădere ponderală, disfagie, anemie severă, hematemeză) impun endoscopie indiferent de pepsinogeni.

Mit: „Pepsinogen I scăzut înseamnă automat cancer gastric.”

Realitate: FALS. Conform meta-analizelor publicate în Gut și BMJ, valoarea predictivă pozitivă a PG I scăzut singur pentru cancer gastric este sub 5% în populația generală. PG I scăzut indică atrofie a mucoasei corpului — o leziune precanceroasă, NU o malignitate stabilită. Confirmarea endoscopică cu biopsii multiple este obligatorie pentru diagnostic histologic. Majoritatea pacienților cu PG I scăzut au gastrita cronică atrofică benignă, NU cancer gastric.

Mit: „După eradicare H. pylori, pepsinogenii și atrofia revin la normal rapid.”

Realitate: FALS. Conform Maastricht VI Consensus 2022 și meta-analizelor publicate în Gastroenterology, eradicarea H. pylori reduce inflamația activă rapid (săptămâni), dar atrofia stabilită și metaplazia intestinală sunt mult mai puțin reversibile — pepsinogenii se pot ameliora ușor la 1–2 ani după eradicare, dar fără reversie completă în cazurile severe. Surveillance-ul endoscopic continuă post-eradicare la pacienții cu atrofie confirmată, conform protocoalelor MAPS II.

Mit: „Pepsinogenii sunt acoperiți de CNAS în România.”

Realitate: FALS. Pepsinogenii (PG I, PG II, raport) NU sunt actualmente acoperiți prin pachetul de bază CNAS în România. Testul este disponibil în laboratoarele private la prețuri de aproximativ 200–400 RON pentru profil complet. Pe platforma IngesT documentăm clar că testul este valoros la grupuri de risc (antecedente familiale, dispepsie persistentă, suspiciune anemie pernicioasă) și recomandăm discuția cu medicul de familie despre cost-eficiență în context personal.

Mit: „Inhibitorii de pompă de protoni (IPP) nu influențează pepsinogenii.”

Realitate: FALS. Conform BSG Guidelines și meta-analizelor publicate în Gut, IPP cronic (omeprazol, pantoprazol, esomeprazol) cresc PG I și PG II prin hipergastrinemia reflexă indusă de hipoaciditate, fără a reflecta atrofie reală — un confondant major care poate masca atrofia existentă. Recomandarea standard este întreruperea IPP cu 2 săptămâni înainte de dozarea pepsinogenilor, dacă clinic posibil, sub coordonare medicală.

Mit: „Pepsinogenii pot înlocui endoscopia.”

Realitate: FALS. Conform ESGE MAPS II 2019, JGCA și BSG Guidelines, pepsinogenii sunt un instrument NEINVAZIV de stratificare a riscului, NU un test diagnostic. Atrofia, metaplazia intestinală, displazia și cancerul gastric pot fi confirmate doar prin endoscopie superioară cu biopsii multiple (protocol Sydney revizuit, clasificare OLGA/OLGIM). Pepsinogenii anormali impun endoscopie, NU o înlocuiesc. La pacienții cu simptome alarmă, endoscopia este indicată direct, indiferent de pepsinogeni.

Întrebări frecvente despre pepsinogeni

Q: Ce trebuie să fac dacă PG I este scăzut și raportul PG I/PG II este sub 3?
A: Conform ESGE MAPS II 2019, JGCA Guidelines și BSG Recommendations, un profil pepsinogeni anormal (PG I ≤25 ng/mL ȘI raport <3.0) sugerează atrofie semnificativă a mucoasei corpului gastric și impune evaluare endoscopică superioară cu biopsii multiple conform protocolului Sydney revizuit (5 biopsii: antru major + minor, incisura angulară, corp major + minor), pentru confirmare histologică și clasificare OLGA/OLGIM. Suplimentar, se completează diagnosticul cu: serologie H. pylori (sau test antigen fecal/breath test), hemoleucograma cu MCV și MCH, vitamina B12, acid folic, fier seric, feritina, gastrina bazală. Dacă suspiciune de gastrită autoimună (PG I sever scăzut <10, raport <2, gastrină mult crescută, B12 scăzută), se adaugă anticorpi anti-celule parietale (APCA) și anti-factor intrinsec (AIFI). În funcție de rezultat endoscopic și histologic, se stabilește un plan de surveillance individualizat (1–2 ani pentru atrofie severă/metaplazie extinsă, 3 ani pentru forme moderate). Eradicarea H. pylori, dacă pozitiv, este obligatorie. La pacienții cu deficit B12 documentat, se inițiază suplinire parenterală conform protocoalelor BSG. Pe platforma IngesT recomandăm contactarea rapidă a unui medic gastroenterolog sau medicina internă pentru evaluare integrată și plan de surveillance pe termen lung. Anxietatea în așteptare este firească, dar este important de știut că atrofia este o leziune precanceroasă cu evoluție lentă, NU un diagnostic de cancer — surveillance-ul corect oferă protecție eficace.

Q: De câte ori trebuie să fac pepsinogeni?
A: Frecvența recomandată depinde de profilul individual de risc și de rezultatul inițial. Conform JGCA, ESGE MAPS II 2019 și BSG Guidelines, la persoanele cu risc mediu fără factori particulari, screening prin pepsinogeni nu este recomandat de rutină (este un test selectiv, nu populațional în Europa). La grupuri de risc (antecedente familiale cancer gastric rude gradul 1, infecție H. pylori cronică confirmată, dispepsie persistentă peste 6 săptămâni, anemie megaloblastica nelegată dietă, suspiciune anemie pernicioasă, deficit B12 nejustificat), screening inițial cu pepsinogeni + serologie H. pylori este indicat începând de la 40 ani sau cu 10 ani înainte de cea mai tânără rudă afectată cu cancer gastric. Repetarea testului în absența anomaliei inițiale se face la 3–5 ani la grupuri de risc, mai frecvent în prezența factorilor de risc activi. La pacienții cu atrofie confirmată, repetarea pepsinogenilor are utilitate limitată în surveillance (modificarea valorilor este lentă), monitorizarea de bază fiind endoscopia la 1–2 ani și analize secundare (hemoleucograma, vitamina B12, feritina, gastrina) anual. Pe platforma IngesT recomandăm discuția cu medicul de familie sau cu un specialist medicina de familie sau gastroenterolog pentru integrarea pepsinogenilor într-un program de prevenție personalizat.

Q: Pot să mănânc înainte de recoltarea pepsinogenilor?
A: Conform recomandărilor laboratoarelor de referință și ghidurilor JGCA, recoltarea pepsinogenilor se face în repaus alimentar (post de 8 ore), dimineața, pentru rezultate optime. Mâncarea recentă, în special proteinele animale și alimentele bogate în grăsimi, pot influența temporar nivelul pepsinogenilor prin stimularea secreției gastrice. Apa simplă este permisă. Foarte importantă este sistarea inhibitorilor de pompă de protoni (IPP — omeprazol, pantoprazol, esomeprazol, lansoprazol, rabeprazol) cu cel puțin 2 săptămâni înainte de dozare, dacă este clinic posibil, deoarece IPP cresc artificial pepsinogenii prin hipergastrinemia reflexă indusă de hipoaciditate, mascând atrofia reală — un confondant major recunoscut în literatură. Antagoniștii H2 (ranitidină, famotidină) trebuie întrerupți cu 1 săptămână înainte. Antiacidele simple (carbonat de calciu, hidroxid de magneziu) pot fi luate până cu 12 ore înainte. Decizia de sistare a medicației se ia exclusiv în consultare cu medicul curant — NU se întrerupe brusc medicația pentru boala de reflux, ulcer peptic sau alte indicații fără confirmare medicală. Alte considerente: evitarea fumatului în dimineața recoltării (poate stimula tranzitor secreția), evitarea efortului fizic intens cu 24 ore înainte, recoltarea în afara unor episoade acute de gastrita sau infecții digestive active. Pe platforma IngesT recomandăm respectarea instrucțiunilor furnizate de laborator și consultarea medicului de familie pentru ajustarea medicației înainte de test.

Q: Există diferențe între PG I, PG II și raport în interpretare?
A: Da, fiecare parametru are semnificație clinică distinctă. PG I este produs EXCLUSIV de celulele chief din corpul gastric și reflectă direct masa funcțională a mucoasei oxintice; scăderea PG I este markerul cel mai specific al atrofiei corpului gastric. Valori normale: 25–80 ng/mL, valori sub 25 sugerează atrofie semnificativă, sub 10 atrofie severă (sugestiv anemie pernicioasă). PG II este produs de surse multiple (corp, antru, cardie, duoden), reflectând atât masa funcțională gastrică, cât și inflamația activă. Valori normale: 4–22 ng/mL. PG II crește în gastrita acută indusă de H. pylori, AINS, reflux — fără a indica atrofie. Raportul PG I/PG II este cel mai sensibil indicator al atrofiei corpului, deoarece amplifică diferența relativă; valori >3.0 sunt normale, <3.0 sugerează atrofie semnificativă, <2.0 atrofie severă. Conform JGCA și meta-analizelor publicate în Gut, criteriul ABC validat pentru atrofie este PG I ≤25 ȘI raport <3.0 SIMULTAN (sensibilitate ~70%, specificitate ~85%). În anemie pernicioasă autoimună: PG I <10, raport <2.0, gastrina marcat crescută (sute–mii pg/mL), vitamina B12 scăzută. În sindrom Zollinger-Ellison: PG I crescut, raport crescut >6 (hiperplazie oxintică), gastrina extrem de mare. Interpretarea izolată a unui parametru poate fi înșelătoare — pe platforma IngesT recomandăm interpretarea simultană a celor trei valori în context clinic complet, alături de hemoleucograma, MCV, MCH, vitamina B12, gastrina și serologie H. pylori.

Q: Pot face pepsinogeni în loc de endoscopie?
A: Răspunsul depinde de profilul de risc individual și de scopul investigației. Conform ESGE MAPS II 2019, JGCA și BSG Guidelines, pepsinogenii sunt un instrument NEINVAZIV de stratificare a riscului, NU un test diagnostic — ei sugerează prezența atrofiei mucoase, dar NU confirmă diagnosticul histologic și NU detectează direct cancerul gastric sau leziunile focale. Endoscopia superioară cu biopsii multiple (protocol Sydney revizuit) este standardul de aur pentru: confirmarea atrofiei (clasificare OLGA), identificarea metaplaziei intestinale (clasificare OLGIM), detectarea displaziei și a cancerului gastric incipient (T1), evaluarea infecției cu H. pylori prin biopsie. La pacienții cu simptome alarmă (scădere ponderală neexplicată peste 5%, disfagie progresivă, hematemeză sau melena, anemie severă, vârstă peste 55 ani cu simptome noi, antecedente familiale cancer gastric rude gradul 1), endoscopia este indicată DIRECT ca investigație de primă linie, indiferent de pepsinogeni — conform ACG, AGA, ESGE și BSG Guidelines. La pacienții asimptomatici cu profil de risc mediu, pepsinogenii pot servi ca screening neinvaziv pentru identificarea celor care necesită endoscopie (strategie cost-eficace validată în Japonia, metoda ABC). Pepsinogenii anormali (grup C sau D) impun OBLIGATORIU endoscopie. Pe platforma IngesT recomandăm discuția cu medicul gastroenterolog, medicina internă sau medicina de familie pentru personalizarea strategiei de investigare în funcție de simptome, antecedente familiale și factori de risc individuali.

Q: Pepsinogenii anormali înseamnă cancer gastric?
A: NU automat. Conform JGCA, ESGE MAPS II 2019 și meta-analizelor publicate în Gut și BMJ, valoarea predictivă pozitivă a unui profil pepsinogeni anormal (PG I ≤25 ȘI raport <3.0) pentru cancer gastric prevalent la momentul testării este sub 5% în populația de screening — majoritatea pacienților cu pepsinogeni anormali au gastrită cronică atrofică benignă, NU cancer gastric. Cu toate acestea, atrofia confirmată este o leziune precanceroasă majoră, cu risc cumulat la 15 ani de 10–30% în funcție de grupul ABC, ceea ce justifică surveillance endoscopic riguros. Cauzele frecvente de pepsinogeni anormali (în afara cancerului) includ: gastrita cronică atrofică indusă de H. pylori (cea mai frecventă), gastrita autoimună (anemia pernicioasă), atrofia legată de vârstă, atrofia post-rezecție gastrică, atrofia chimic-indusă (AINS cronic, alcool, reflux biliar). Confirmarea diagnosticului impune endoscopie cu biopsii multiple. Atribuirea pepsinogenilor anormali unei cauze presupuse (de exemplu „doar gastrită cronică”) fără endoscopie reprezintă o eroare clinică majoră, deoarece atrofia și cancerul pot coexista, mai ales la vârstnici și pacienți cu factori de risc cumulativi. Anxietatea care însoțește un rezultat anormal este firească, dar trebuie temperată cu informația că probabilitatea de cancer la momentul testării este mică, iar surveillance-ul corect oferă protecție eficace. Pe platforma IngesT recomandăm contactarea rapidă a unui medic gastroenterolog sau medicina internă pentru programare endoscopie și să NU amânați evaluarea, indiferent de absența simptomelor digestive evidente.

Surse, ghiduri și informații suplimentare

Surse internaționale folosite în acest articol: WHO IARC GLOBOCAN 2022 Cancer Statistics, JGCA Japanese Gastric Cancer Treatment Guidelines, ESGE MAPS II 2019 Management of Epithelial Precancerous Conditions of the Stomach, ASGE Practice Guidelines, AGA Clinical Practice Update on Gastric Cancer Prevention, ACG Recommendations pentru gastrita atrofică, BSG Guidelines for Gastric Cancer Surveillance, IGCS International Gastric Cancer Society Recommendations, NICE Guidelines (UK), NHS Patient Resources, Mayo Clinic Gastritis and Pernicious Anemia Guides, Cleveland Clinic Patient Education, NCBI Gene and Disease Resources, UpToDate Articles on Atrophic Gastritis, Maastricht VI/Florence Consensus 2022 pentru H. pylori, publicații peer-review în BMJ, NEJM, Gastroenterology, Gut.

Surse naționale: Ministerul Sănătății România (MS RO), Institutul Național de Statistică (INS), Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS), Institutul Național de Sănătate Publică (INSP).

Resurse interne IngesT: pentru patologii asociate consultați gastrita, gastrita cronică, gastrita tratament, tipuri gastrita, ulcer peptic, cancer stomac, anemie megaloblastica, deficit vitamina B12, boala celiacă, sindrom Zollinger-Ellison, infectie helicobacter. Pentru analize complementare consultați helicobacter pylori, gastrina, vitamina B12, acid folic, hemoleucograma, MCV, MCH, electroforeza proteine, fier seric, feritina, calprotectina fecala, coprocultura, hemoragii oculte fecale, sumar urina. Pentru specialiști acreditați Dr. Andreea Talpoș sau accesați paginile de specialitate gastroenterologie, oncologie, hematologie, medicina internă, medicina de familie.

Validare medicală: Dr. Andreea Talpoș — în curs.

Pepsinogen I crescut sau raport PG I/PG II crescut — semnificație clinică

Valorile crescute ale pepsinogenului I (peste 80 ng/mL) sau ale raportului PG I/PG II (peste 6) reflectă o mucoasă oxintică hiperfuncțională sau hiperplastică, fără atrofie. Această situație clinică este complet opusă atrofiei și sugerează prezența unor condiții asociate cu hipersecreție acidă gastrică. Conform JGCA, ACG și BSG Guidelines, principalele cauze de PG I crescut și/sau raport crescut includ:

Ulcerul duodenal: pacienții cu ulcer duodenal au frecvent mucoasă oxintică hiperplastică și hipersecretorie, ceea ce determină creșterea PG I (uneori peste 100 ng/mL) și un raport PG I/PG II crescut. Această condiție este asociată cu infecția cu H. pylori localizată antral (gastrita predominant antrală) sau cu factori genetici (grupul sanguin O, profilul HLA). Tratamentul vizează eradicarea H. pylori și suprimarea acidă cu IPP.

Sindromul Zollinger-Ellison: tumoră neuroendocrină secretoare de gastrină (gastrinom), localizată în pancreas sau duoden, care determină hipergastrinemie marcată (peste 1000 pg/mL) și hipersecreție acidă severă. Profilul tipic: PG I marcat crescut (200–400 ng/mL), raport PG I/PG II crescut (peste 6), gastrina extrem de mare (mii pg/mL), ulcere multiple și recurente. Diagnostic confirmat prin secretin test, imagistică (CT, RMN, octreoscan, EUS).

Hipergastrinemia reactivă la IPP cronic: administrarea cronică de inhibitori de pompă de protoni (omeprazol, pantoprazol, esomeprazol) determină hipergastrinemie reflexă prin pierderea feedback-ului negativ al HCl, ceea ce stimulează hiperplazia celulelor parietale și a celulelor chief, crescând PG I și PG II proporțional sau cu raport ușor crescut. Aceasta este o adaptare fiziologică, NU o patologie, dar poate masca interpretarea pepsinogenilor — recomandare: întrerupere IPP cu 2 săptămâni înainte de dozare.

Limitări importante ale unui PG I crescut

Un PG I crescut sau un raport crescut singur NU au semnificație clinică alarmantă în absența simptomelor și a contextului. Conform BSG Guidelines, interpretarea trebuie făcută în context clinic complet, alături de gastrina bazală, serologie H. pylori, hemoleucograma și endoscopie superioară la pacienți simptomatici. La pacienții asimptomatici cu PG I ușor crescut, fără alte modificări, nu este necesară investigație suplimentară imediată — repetare la 6–12 luni dacă valorile persistă.

Recomandări practice după PG I crescut

Conform ACG, AGA și BSG Guidelines, după un PG I crescut izolat, recomandările sunt: evaluare clinică completă pentru simptome de boala de reflux, ulcer peptic sau dispepsie; verificare istoric de utilizare IPP cronică; serologie H. pylori; endoscopie superioară dacă există simptome digestive persistente sau red flags (scădere ponderală, anemie, dureri epigastrice severe). În suspiciune de sindrom Zollinger-Ellison, se completează cu gastrina bazală, secretin test și imagistică. Pe platforma IngesT recomandăm discuția rezultatului cu un medic gastroenterolog sau medicina internă pentru evaluare integrată și plan personalizat.

Consultați rapid un medic gastroenterolog, hematolog sau medicina internă dacă: rezultatul pepsinogenilor indică profil ABC C sau D (PG I ≤25 ȘI raport <3.0) — impune endoscopie cu biopsii multiple; aveți dispepsie persistentă peste 6 săptămâni; sațietate precoce sau scădere ponderală neexplicată peste 5% în 6 luni; anemie megaloblastica cu MCV crescut nelegată de dietă; parestezii distal simetrice sau ataxie sugestive deficit B12; antecedente familiale de cancer gastric la rude de gradul 1; infecție H. pylori confirmată cu simptome persistente; suspiciune de anemie pernicioasă autoimună (paloare cu nuanță icterică, glosită, fatigabilitate severă). Pe platforma IngesT recomandăm să NU amânați evaluarea în prezența acestor red flags, indiferent de rezultate normale anterioare ale pepsinogenilor.